Ioan Paul al II-lea

Experienţa beatificării

Am avut bucuria de a fi printre cei mai bine de un milion de pelerini prezenţi la beatificarea marelui papă Ioan Paul al II-lea.

Mai întâi ne-a uimit numărul mare de pelerini. Dacă i-aţi fi văzut cât de fericiţi erau, cât de senini! Nu se plângea nimeni de aglomeraţie, de condiţii. Eram o "mare" de fraţi adunaţi la sărbătoarea "tatălui".

Dacă în luna mai 1999 ne-am dus într-un număr destul de mare la Bucureşti să-l "vedem" pe papa, la Roma marea mulţime a venit să-l "simtă" pe papa.

În ziua de 1 mai, la Liturghia beatificării, l-am simţit pe Ioan Paul al II-lea. Era acolo! Ne privea de sus, era printre noi, era în zâmbetul oamenilor prezenţi, era pe faţa fiecărui polonez prezent, era în glasul papei Benedict al XVI-lea, era în difuzoare, pe marele ecrane pregătite special pentru acest eveniment, era în aerul pe care îl respiram.

Spontan ne-am amintit de cuvintele spuse de Ioan Paul al II-lea cu ocazia marelui jubileu al tinerilor din anul 2000: "Acest zgomot (provocat de prezenţa celor două milioane de tineri) l-a simţit Roma şi nu-l va uita niciodată".

Când s-a descoperit imaginea lui de pe balconul principal al bazilicii "Sfântul Petru" am simţit cum nu numai piaţa s-a pus în mişcare, ci lumea întreagă. Aveam să auzim după aceia cum în mai toate bisericile din lume s-au făcut celebrări deosebite cu această ocazie şi cum simţământul nostru a fost îndreptăţit.

La predică, papa Benedict a vorbit despre figura marelui său antecesor, despre cât de profund era în rugăciune, cum celebra sfânta Liturghie şi mai ales cum a văzut omul, în general.

Reîntorşi la obligaţiile noastre de fiecare zi, suntem aceeaşi care am fost şi la Roma. Dar, în sufletul nostru, ceva s-a mişcat. Este greu de explicat în cuvinte. Poate că lacrimile spun mult mai mult decât cuvintele, lacrimile de bucurie, acea bucurie că am fost acolo, că Dumnezeu ne-a dat acest mare har, că am fost, fără vrednicia noastră, printre cei peste un milion de pelerini prezenţi la Roma. Sunt lacrimile care ne inundă ochii chiar şi în aceste momente. Dar ştim că fericitul Ioan Paul al II-lea ar fi făcut la fel. Şi el ar fi plâns şi apoi ne-ar fi spus: "Acum deschideţi larg porţile lui Cristos...".

Eugenia şi Iosif Demeter

* * *

Momentele beatificării

Peste un milion de persoane din toate colţurile lumii au participat la beatificarea lui Ioan Paul al II-lea din ziua de 1 mai. Au fost prezente 62 de delegaţii conduse de şefi de state sau de guvern, precum şi familii regale, pe lângă alte oficialităţi ce au reprezentat diverse ţări. Din Dieceza de Iaşi au participat 15 laici şi aproximativ zece preoţi. Între cele aproximativ 90 de delegaţii oficiale, a fost şi cea a României condusă de Teodor Baconschi, ministrul de Externe, fost ambasador al ţării noastre pe lângă Sfântul Scaun. La Liturghia beatificării a participat şi ÎPS Iosif, mitropolit al Europei Centrale şi Meridionale, ca delegat al Patriarhului Daniel, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Racla conţinând trupul papei Wojtyla a fost scoasă din mormânt vineri dimineaţă, 29 aprilie. Începând de sâmbătă, 30 aprilie, la Roma, au fost dedicate trei zile acestei beatificări. S-a început cu o priveghere de rugăciune şi mărturii, la Circo Massimo; duminică au fost: recitarea Rozariului Milostivirii Divine; sfântă Liturghie prezidată de papa în Piaţa "Sfântul Petru"; luni, 2 mai, a fost o celebrare euharistică de mulţumire. Rămăşiţele pământeşti ale fericitului Ioan Paul al II-lea se odihnesc începând de luni seară, 2 mai, sub altarul capelei "Sfântul Sebastian" din bazilica "Sfântul Petru". Capela este situată, la intrare, în partea dreaptă a bazilicii, după capela "Pieta".