Oboseala cronică (I)

Sindromul de oboseală cronică este caracterizată prin oboseală sau extenuare severă care împiedică efectuarea activităţilor normale, zilnice obişnuite. Mai există şi alte simptome, dar cel principal este oboseala care durează de cel puţin şase luni. Unele persoane se confruntă cu acest sindrom timp de ani de zile.

Boala nu este foarte bine cunoscută. Majoritatea experţilor spun că este o boală cu setul ei propriu de simptome. Totuşi, unii medici nu sunt de această părere. Nu există teste care să confirme diagnosticul de sindrom de oboseală cronică. Din această cauză, mulţi pacienţi sau familia şi prietenii lor acceptă boala cu oarecare dificultate. Este foarte important ca aceia care sunt în jurul pacientului să creadă în diagnostic şi să-l susţină. Oboseala nu este imaginară, are un substrat real. Este reacţia organismului la o combinaţie de factori fizici şi emoţionali.

Cauze
Unele persoane dezvoltă acest sindrom după o infecţie virală sau bacteriană, cum ar fi gripa, dar nu există dovezi în acest sens. Alte teorii incriminează sistemul imun, sistemul nervos, sistemul endocrin şi istoria familială (cazuri în rândul membrilor familiei).

Simptome
Principalul simptom al acestui sindrom este oboseala sau extenuarea severă care durează de cel puţin şase luni şi nu se ameliorează semnificativ la odihnă. Gradul severităţii este atât de mare încât afectează capacitatea de muncă, activităţile de recreere şi cele sociale. Oboseala şi celelalte simptome descrise mai jos pot debuta brusc sau pot să se dezvolte gradat de-a lungul unei perioade de săptămâni sau luni.

Alte simptome pe termen lung includ: uitarea, pierderea memoriei, stare confuzională sau dificultate de concentrare; dureri de gât; ganglionii limfatici uşor măriţi la nivelul gâtului sau axilei; dureri musculare; dureri articulare fără roşeaţă sau tumefiere locală; cefalee (dureri de cap) ale cărei caractere sunt diferite de cele din trecut; somn neodihnitor (la trezire persoana se simte obosită).

Datorită faptului că sindromul de oboseală cronică nu este uşor de diagnosticat, experţii în sănătate au stabilit nişte reguli de identificare a bolii. Pentru diagnosticul acestui sindrom sunt necesare oboseala şi cel puţin patru dintre simptomele de mai sus. Aceste simptome trebuie să debuteze odată cu oboseala sau după declanşarea ei şi să dureze cel puţin şase luni. Unii pacienţi cu acest sindrom dezvoltă o afecţiune în care frecvenţa cardiacă (numărul de bătăi/minut) creşte şi tensiunea arterială scade în momentul când se ridică din poziţie culcată şi stau în picioare. Aceasta este deseori descrisă ca senzaţie de leşin sau ameţeală. Afecţiunea se numeşte hipotensiune ortostatică.

Depresia se întâlneşte destul de des şi poate duce la înrăutăţirea celorlalte simptome. Medicaţia antidepresivă poate avea efecte benefice.

Sindromul de oboseală cronică produce simptome care se întâlnesc în multe alte boli, mai ales la debut. De aceea, diagnosticul poate fi pus numai după ce o evaluare completă a exclus celelalte boli cu simptome similare.

Evoluţia
În unele cazuri sindromul debutează după o boală cum ar fi mononucleoza sau gripa sau după o perioadă neobişnuită de stres. Totuşi sindromul poate debuta şi fără ca persoana să fi fost înainte bolnavă.

Factori de risc
Deşi persoanele care suferă de sindromul de oboseală cronică au în general între 25 şi 45 de ani şi şase persoane din zece sunt femei, nu există dovezi care să arate care sunt factorii de risc pentru dezvoltarea acestui sindrom.

Boala se întâlneşte rar la copii. Poate apărea la adolescenţi, mai ales la tinerele adolescente.

Consult de specialitate
Prezentarea la medic este foarte importantă, ea trebuie făcută în cazul în care: fatigabilitatea severă instalată de mai mult de două săptămâni duce la limitarea activităţilor obişnuite şi nu se ameliorează cu odihna; insomnie care a debutat în urmă cu mai mult de o lună sau două; tumefierea care durează de cel puţin două săptămâni.

Dr. Lucia Amza, medic de familie