|
Interviu cu PS Domenico Cancian "Totul este har" Având tema "Să descoperim vocația noastră ca mister al îndurării", întâlnirea națională a preoților (Iași, 8-11 februarie) a fost caracterizată prin meditații, rugăciuni, întâlniri în grupuri mici, împărtășire de experiențe, mărturii. După cele patru prelegeri ținute, PS Domenico Cancian a avut amabilitatea să răspundă la câteva întrebări. - Excelență, vă rog mai întâi să spuneți câteva cuvinte despre dieceza dv. Au trecut doi ani și jumătate de când sunt episcop de Citta di Castello, mai precis din 23 septembrie 2007. Citta di Castello este o dieceză mică, cu 65.000 de locuitori și circa 70 de preoți. Are o istorie destul de lungă, începând încă din secolul al III-lea. S-au succedat peste 90 de episcopi de-a lungul secolelor. Trebuie să spun că am găsit o Biserică foarte vie, mai ales datorită faptului că episcopii care m-au precedat și preoții au făcut o pastorație într-un mod foarte profund. În perioada postconciliară, ei au prezentat adevărurile pe care Biserica le-a redescoperit, le-au aprofundat, au înființat o școală pentru laici, au creat diaconatul permanent, au avut o pastorație a tinerilor care dă în continuare multe roade. Și în activitatea cu familiile, per ansamblu, au avut o activitate pastorală destul de intensă. Pentru toate acestea eu le sunt recunoscător. - Suntem încă în Anul Sfintei Preoții. Început la 19 iunie anul trecut, el se va încheia la 11 iunie anul acesta. Pentru dv., ca episcop, ce reprezintă acest an? A fost de-a dreptul un har această idee a Anului Sfintei Preoții, în sensul că a determinat o reflecție asupra misterului Preoției, care este, mai ales pentru mine, un mister al milostivirii divine, deoarece preotul este acela care face o experiență particulară a milostivirii lui Dumnezeu. Datorită milostivirii divine, el a fost chemat și continuă să experimenteze milostivirea. Preotul este chemat să dea mărturie despre această milostivire în fața celorlalți. Așadar, acest an este pentru mine și pentru toți preoții o aprofundare a acestei teme și mai ales o redescoperire a ministerului Reconcilierii, și, firește, a ministerului Euharistiei. Subliniez că preotul este chemat să dea mărturie despre această milostivire a lui Dumnezeu în fața oamenilor de astăzi care au în mod profund nevoie de milostivire. - La Iași, între 8 și 11 februarie, s-a desfășurat o întâlnire cu preoți catolici din toată țara, cu tema "Să descoperim vocația noastră ca mister al îndurării". Dv. le-ați vorbit preoților în primele zile, ținându-le patru meditații. Care ar fi temele pe care le-ați abordat? Am prezentat preotul ca un mare har, mai întâi de toate pentru sine însuși. Preotul își dă seama că vocația la slujirea preoțească, dacă nu ar fi un har, ar fi o povară, un serviciu, o prestare. Cred că primul punct era tocmai acesta: a ne da seama cum a fost experiența lui Petru, a apostolilor, a tuturor celor chemați, a lui Ioan Paul al II-lea, că ministerul este mai întâi de toate dar, este dar și mister, este har, mai ales pentru noi înșine, dar este și un har pe care suntem chemați să-l dăruim altora: este anunțul mântuirii adevărate, posibile, prin vestirea evangheliei, prin sacramente, prin caritate. Așadar, perceperea faptului că preotul este cu adevărat un mare har pentru sine, este un har pentru Biserică și pentru întreaga lume. Cred că astfel este dezvăluit un minister care, așa cum este scris în Pastores dabo vobis, este centrat pe caritatea pastorală - aceasta consider că este inima preoției, a fi deci expresie și relație a carității pastorale a păstorului cel bun, a samariteanului milostiv. - Ultima meditație a fost despre milostivirea lui Dumnezeu. În ce fel ajută pe un preot să se gândească la milostivirea lui Dumnezeu? Îl ajută în primul rând în raportul mai profund cu Isus, într-un raport de rugăciune, susținută de cuvântul lui Dumnezeu, și de Cristos, revelatorul Tatălui. Suntem mereu tentați să ni-l închipuim pe Tatăl în felul nostru, însă Cristos ne vorbește despre un Tată care este infinit de milostiv. Așadar, preotul este chemat să facă o experiență mereu nouă a acestui chip al lui Dumnezeu revelat de Isus. Și aceasta prin rugăciunea în mod fundamental biblică. În al doilea rând, îl ajută să exercite slujirea centrată tocmai pe această mărturie: iată deci un Cristos care vrea să continue lucrarea de mântuire - cum spunea papa Benedict al XVI-lea - prin mâinile mele, prin istoria mea, prin acele acțiuni pe care le pot face eu în numele lui Isus. Printre acestea - așa cum insistam și la ultima meditație - este și o meditație asupra disponibilității de a fi penitenți buni și confesori buni, amintind că în exortația Reconciliatio et paenitentia, papa Ioan Paul al II-lea spunea că un preot care nu se spovedește își riscă viața sa spirituală și nu poate fi nici un bun confesor. - În acest an, preoții sunt chemați să-și amintească vocația lor, de modul cum au fost chemați de Dumnezeu. Ne puteți povesti câte ceva despre începutul chemării dv. la Preoție? Îmi aduc aminte că, pe când aveam 8, 11... 12 ani, am simțit această dorință, această chemare. Îmi amintesc de parohul care mă întreba de ce nu merg la seminar, la Collevalenza. Mă minunez când mă gândesc la acele momente, când am plecat la 500 km depărtare de casă, pentru că până atunci nu mă îndepărtasem niciodată de casă. Am început un drum care a avut și crize inevitabile, apoi drumul meu s-a desfășurat cu suișuri și coborâșuri, ca în viața fiecăruia, o aventură umană și creștină în care a trebuit să se verifice, treptat, această vocație, motivațiile acestei vocații. Apoi, încetul cu încetul, am simțit ceea ce spunea Paul al VI-lea în testamentul său: pe de o parte, această constantă a milostivirii Domnului, a bunătății Domnului care mă însoțea, iar de cealaltă parte, istoria mea, cu slăbiciunile umane, cu acceptările și refuzurile spuse de mine, în ceea ce Domnul mi-a dat să fac, ca fiu al Iubirii Milostive, ca preot, iar acum ca episcop. Ca o concluzie, mă regăsesc cu adevărat în cel care spune că totul a fost și este har. Eu trebuie să spun doar mulțumesc. - Ca preot și episcop, care sunt bucuriile dv.? Bucuria cea mai mare este aceea de a simți concret cum Dumnezeu mă urmărește, mă ajută, îmi dă harurile sale, mă transformă treptat și, în același timp, cum mă împinge să transmit toate acestea celorlalți. Bucuriile cele mai mari sunt când reușesc să simt concret că el este cu adevărat bun și mă ajută, chiar și atunci când mă pune să fac lucruri pe care eu nu le-aș vrea. În al doilea rând, mă bucur când văd cum, prin cuvintele, gesturile și disponibilitatea pe care le pot avea, acest har ajunge la atâția frați, fie că îi pot întâlni sau nu, fiind "slujitor nevrednic". - Aveți o propoziție din Sfânta Scriptură sau din altă carte care vă călăuzește în viață? Este ceea ce am scris în stema mea, "Așa cum eu v-am iubit", "Iubiți-vă așa cum v-am iubit și eu pe voi" - aceasta mi se pare sinteza evangheliei. Alte cuvinte destul de asemănătoare sunt: "Milă vreau", "Să deveniți milostivi așa cum sunt și eu". - Vă mulțumim, Excelență, pentru venirea dv. la Iași, precum și pentru conferințele susținute. Și eu trebuie să vă mulțumesc. Fiind în sintonie cu Dieceza de Iași, eu am făcut diferite vizite, m-am întâlnit de multe ori cu episcopul, cu preoții, în mod deosebit m-am întâlnit cu Sfinția voastră, în cadrul activităților cu tinerii și deci, imediat cum mi s-a propus această întâlnire cu preoții, am acceptat. Sper ca această prietenie să fie utilă și pentru voi, și pentru mine. A consemnat pr. Cornel Cadar * * * PS Domenico Cancian s-a născut la 6 aprilie 1947 la Mareno di Piave (Italia). A venit la Collevalenza la vârsta de 11 ani. A urmat Seminarul fondat de Maica Speranța și apoi a studiat teologia la Fermo și la Roma. Are o diplomă în teologie biblică la Universitatea Gregoriană. Călugăr în Congregația "Fiii Iubirii Milostive" (15 august 1971), a fost sfințit preot la 18 iulie 1972. A făcut pastorație și a predat teologie pastorală și teologie biblică la Institutul din Assisi. În anul 1987 a fost numit superior al comunității din Collevalenza, apoi vicar general al congregației (1992), rector al sanctuarului din Collevalenza (1999), iar de la 15 iulie 2004, superior general al Fiilor Iubirii Milostive. La 16 iunie 2007 a fost numit episcop de Citta di Castello. A fost sfințit episcop la 15 septembrie 2007, la Collevalenza, de card. Ennio Antonelli.
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |