La 20 de ani de la Revoluţie

S-au împlinit douăzeci de ani de la evenimentele care au dus la căderea regimului comunist în România. Totodată s-au împlinit şi douăzeci de ani de la dărâmarea zidului Berlinului, simbol al căderii comunismului în Europa de Est. Finalul lui decembrie a reprezentat din nou o ocazie de a ne aminti ceea ce a fost. Reflecţia la cele petrecute în perioada comunistă ajută la a vedea mai clar drumul pe care îl avem de făcut.

În acest sens, la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi s-a desfăşurat, în perioada 10-11 decembrie 2009, simpozionul internaţional cu tema: "Rezistenţa prin valori spirituale. Modele şi fapte din istoria recentă a României şi a Europei de Est". Evenimentul a avut loc în zilele când a fost comemorat PS Anton Durcovici, fost episcop de Iaşi care a fost lăsat să moară de foame şi de frig în închisoarea din Sighetu Marmaţiei cu 58 de ani în urmă.

La simpozion au participat episcopi, preoţi şi laici din Ucraina, Belarus, Republica Moldova, Polonia, Croaţia, Bulgaria, Cehia, Ungaria şi România. Printre ei unii, precum Alexandru Zub şi Mons. Iosif Svidnitskyi, mai purtau încă rănile anilor petrecuţi în închisorile comuniste.

Prin acest simpozion, "dorim să propunem o evocare a istoriei recente care să reliefeze rezistenţa la presiunea dictaturii comuniste prin valorile spiritului", a declarat pr. Wilhelm Dancă, unul dintre organizatori. Conferenţiarii au prezentat valorile creştine care au fost rezistenţă puternică împotriva dictaturii dureroase prin care am trecut. Au vorbit de persecuţiile care au căzut deopotrivă peste credincioşii romano-catolici, greco-catolici şi ortodocşi.

Ascultându-i, nu puteai decât să rămâi în tăcere. Te cutremurai pur şi simplu. Oameni ucişi, deportaţi sau închişi, persoane bătute şi umilite în anchete, procese simulacru, bunuri confiscate, condamnări la moarte, biserici dărâmate, transformate în magazii, în ateliere sau în săli de film, dieceze suprimate, mănăstiri distruse, călugări alungaţi, percheziţii, hărţuire, urmărire, control al oricărei activităţi religioase şi ameninţări la tot pasul... au făcut parte din arsenalul celor care voiau să impună cu forţa concepţia materialist-ateistă despre lume şi viaţă.

Oriunde a ajuns comunismul a ajuns şi persecuţia. Acest regim a lăsat în urmă peste o sută de milioane de victime, mulţi dintre ei fiind creştini. Câteva dintre exemplele date în cadrul simpozionului sunt edificatoare.

Râbniţa este o localitate din Republica Moldova. Într-o duminică, în timp ce se îndreptau spre biserică pentru a participa la Liturghie, credincioşii au fost surprinşi să vadă pe turnul bisericii, în loc de cruce, steagul roşu. Când au intrat în biserică au descoperit altarul profanat, orga stricată, totul devastat.

La Sloboda Raşcov (Republica Moldova), preotul a construit în condiţii grele o biserică. Într-o zi, autorităţile i-au dus cu forţa pe toţi credincioşii în afara satului. În câteva ore biserica a fost rasă, în locul ei plantându-se flori, ca şi cum fusese înmormântată.

În Bulgaria, preoţii din câteva localităţi au fost arestaţi într-o noapte, bătuţi şi anchetaţi. La 11 noiembrie 1952, patru dintre ei au fost împuşcaţi şi aruncaţi într-o groapă comună. Cel mai tânăr avea 33 de ani. În total, în această ţară, comuniştii au ucis 222.000 de persoane.

În Croaţia au fost 600 de preoţi închişi sub regimul lui Tito. Unul dintre ei a fost card. Alois Stepinac (8 mai 1898 - 10 februarie 1960). El a făcut cinci ani de închisoare şi apoi, până la moarte, opt ani de domiciliu forţat. La înmormântare s-a citit testamentul său spiritual. Iată câteva cuvinte: "Au pătruns în mijlocul vostru atei..., dar vă repet cuvintele sfântului Paul către filipeni: "Fiţi statornici în credinţă, preaiubiţilor". Dumnezeu este iubire, iubiţi-vă! Iubiţi chiar şi pe duşmanii voştri, deoarece este porunca lui Dumnezeu... Purtarea lor să nu vă împiedice de a-i iubi...".

În fosta Iugoslavie, totalul victimelor se ridică la 1.073.000, în perioada 1944-1987. Au fost împuşcaţi 316 preoţi şi 225 de călugări catolici. În Ungaria au murit 27.000 de oameni. Două milioane de români au fost târâţi în închisorile şi lagărele comuniste. Dintre ei, 500.000 au plătit cu viaţa.

Mons. Iosif Svidnitskyi are 73 de ani şi este acum paroh în Murafa, o localitate din Ucraina. La Iaşi a ţinut conferinţa "Catolicii ucraineni şi persecuţiile bolşevice". El însuşi a trecut prin focul acestei persecuţii, plătind cu ani de închisoare fidelitatea faţă de crezul lui. A lucrat în ascuns pentru a predica evanghelia. Aproape cinci ani a stat în Siberia. Mărturia lui este zguduitoare: "La începutul lui octombrie 1982 am mers la Novosibirsk şi am fondat o parohie. Am cumpărat o casă, am făcut o capelă şi după un an şi jumătate am construit o biserică pentru 200 de persoane. Din această cauză am fost arestat în anul 1982, înainte de Crăciun. Am fost condamnat la opt ani şi jumătate de închisoare, fiind acuzat că lupt împotriva partidului. În locuinţa mea au găsit cartea Maica Domnului din Fatima, cu rugăciunea: Convertirea Rusiei. Asta a fost crima mea. Am lucrat în lagăr într-o fabrică de cherestea, în Taiga, la 300 km de Novosibirsk. În Gulag, am cărat lemne şi scânduri la temperatură de până la -44 grade, pe jumătate înfometat, din cauză că mâncarea era puţină şi inconsistentă. M-am rugat mult. Ţin minte şi acum. Era un ger groaznic: -40 grade. Ne acopeream faţa şi se formau la gură şi la nas sloiuri de gheaţă. Ei nu ne iertau, ne mânau la muncă: tăiam copaci în pădure. Şi asta zi de zi".

În urma celor ascultate este imposibil să nu se nască în inimă întrebări de genul: Cum a fost posibil să existe oameni care să-i chinuie pe semenii lor? Ce anume i-a transformat pe unii în vânzători de fraţi, călăi, torţionari, ucigaşi?...

Auzind cele relatate la simpozionul de la Iaşi, te simţi mic, dar în acelaşi timp întărit şi încurajat... Au fost oameni care şi-au sfinţit viaţa, refuzând să colaboreze cu răul. Oameni mari, care strălucesc astăzi cu putere. Ei au stat drepţi, fiind întăriţi de o forţă invizibilă. Au dat răspunsul lor la provocările din generaţia lor, ducând lupta cea bună, lupta pentru a-l mărturisi pe Cristos şi pentru a face ca împărăţia lui să crească. Am primit mult de la ei. Pe umerii lor de giganţi ne-am ridicat noi ca să putem privi mai departe...

Rămâne ca generaţiile de astăzi să răspundă la propriile provocări, printre care: relativismul, pozitivismul, agnosticismul.

Pr. Cornel Cadar