

Poezii
Nașterea lui Isus
Isus se naște! Și lumina
Pătrunde-n sufletele noastre,
Și steaua tainei strălucește
Deasupra celorlalte astre.
Cu magii azi ne închinăm,
Și noi, cu sufletul mergând,
O bucurie fără seamăn
Simțim în inimă și-n gând!
Azi patimile se răpun
De-o putere preaînaltă!
Azi omul, luminându-și gândul,
Spre cer cu inima tresaltă!
Nădejdile se nasc în suflet.
Credința tainic reînvie,
Căci harul sfânt acum coboară
În viața stearpă și pustie.
Și orice suflet care simte
Că-n el răsare-o viață nouă,
E ca un crin ce în petale
Adună stropi curați de rouă!
Și orice inimă ce poartă
Oglinda cerului în ea,
Pentru Isus născut în iesle,
Azi luminează ca o stea!
Se nimicește tot păcatul
Sub raza sfântă a iubirii...
Azi se deschide pentru suflet,
Spre cer, un drum al mântuirii!
Cu haina albă a virtuții
Tot omul poate să se-mbrace,
Căci Sfânta Naștere aduce
În inimi liniște și pace!
Costache Ioanid
* * *
Crăciunul ca joc
E joc de lumini, cu cadouri și brazi,
Expuneri de semne ce n-au conținut,
E joaca cu cerul a lumii de azi,
Ceva ce lipsea într-un ieri, nu de mult.
Ne vine să fim iar copii uneori,
Ne place să facem și haz de necaz,
Ne-ncântă tot ceea ce trece de nori,
Iar când e Crăciunul luăm un răgaz.
Și-atunci avem timp și de brad și de joc,
Ne-ntoarcem la Domnul, de care-am uitat,
Găsim, dacă vrem, chiar și ac de cojoc,
La tot ce ne-a-mpins către rău și păcat.
Ne trebuie (doară) un suflu de prunc,
Să-mprăștie gheața ce-a stat și-a tot stat
Pe sufletul nostru, "S-arunc să n-arunc?"
Dar, iată, că-i timpul cel mult așteptat.
E timpul de pace, de frumos și de har,
E vremea colindei cea plină de dor,
În care uităm de durere și-amar,
E timpul în care-oferim și-ajutor.
Și-n joacă se pot întâmpla... chiar minuni,
De vreme ce Domnul, spre joacă, un timp,
Ca prunc s-antrupat între oameni comuni.
Dar lucruri mărețe se petrec în estimp.
Îți trebuie doar ochi de prunc să le vezi
Și inimă mare și suflet curat...
De-aceea-i Crăciunul cu arborii verzi,
Iar tu, nu din joacă, ai aflat..., n-ai aflat...
Pr. Cristian Chinez