Preoţi înmormântaţi în Iaşi (I)

Este luna noiembrie, lună în care ne orientăm spre cei care au trecut la cele veşnice: rude, prieteni, cunoscuţi, care într-un fel sau altul şi-au lăsat amprenta peste viaţa noastră.

Printre cei care ne-au influenţat viaţa sunt şi păstorii, aceia care au predicat evanghelia şi au modelat comunităţile în care am crescut sau în care trăim. Au trecut discret la Domnul, au fost înmormântaţi în biserici sau în cimitire... Cei mai vechi au fost daţi uitării, iar altora nici măcar nu le mai ştim mormântul.

Cu intenţia de a recupera memoria lor, mi-am propus să-i descopăr pe aceia care au fost înmormântaţi în Iaşi. Mai întâi m-am îndreptat spre cimitirul "Eternitatea", rămânând pentru viitor să notez câte ceva şi despre cei înmormântaţi în catedrală sau în cimitirele din jurul catedralei şi de la Seminar. Date mai amănunţite şi imagini mai multe vor apărea în "Almanahul Presa Bună 2011".

Era a doua zi după sărbătoarea Sfântului Francisc din Assisi, când împreună cu pr. Iosif Dorcu şi cu dl Eduard Lisacoschi am pornit spre cimitirul "Eternitatea", cu gândul de a identifica mormântul celor 18 preoţi pe care i-am găsit în registrele parohiale. Am trecut pe lângă capela maicilor "Notre Dame de Sion" (construită în anul 1898) şi ne-am îndreptat pe alee spre cavoul preoţilor. În cavoul, cumpărat de părinţii Iosif Simon şi Gaşpar Bachmeier, "executat, după cum se notează, Carpan D-tru", aşteaptă învierea de apoi patru preoţi. Primul este pr. Carmil Tocănel (27 noiembrie 1907 - 10 ianuarie 1973). În partea laterală a cavoului este placa de marmură, care notează sub fotografia lui: "Înflăcărat apostol şi devotat slujitor al altarului, sprijinitor al celor umili şi nevoiaşi, eminent profesor la Institutul Teologic Iaşi, strălucit compozitor, dirijor al corului catedralei catolice Iaşi, a înălţat sufletele credincioşilor, dăruindu-şi întreaga viaţă pentru mântuirea lor. Să se odihnească în pace!". După anul 1990, rudele au dorit să-i ducă rămăşiţele la Barticeşti, locul de naştere. Au renunţat la idee, când au descoperit că trupul neînsufleţit nu era putrezit.

Al doilea înmormântat în cavou este pr. Ioan Jicmon (27 martie 1915 - 27 iunie 1980). Sub fotografie este scris: "Suflet generos şi nobil, a răspuns cu iubire la chemarea Domnului, dedicându-se plin de zel sufletelor "în drum spre veşnicie", eminent şi distins profesor al Institutului Teologic din Iaşi şi, în calitate de părinte spiritual al viitorilor preoţi, şi-a găsit bucuria în rugăciune şi meditaţie, în cărţi şi în scrieri. Preoţii şi credincioşii se înclină cu respect şi pioasă aducere aminte în faţa chipului său luminos. Să se odihnească în pace!".

Al treilea este pr. dr. Gaşpar Bachmeier (13 noiembrie 1909 - 9 iulie 1971). Are cruce din piatră în capătul zonei îngrădite a cavoului, în partea de sud. Undeva jos, în dreapta, este notat: "Acest monument, pios omagiu din partea Arhidiecezei de Bucureşti". Pe crucea de piatră, sub fotografia părintelui, încă se mai poate descifra scrisul: "Pios slujitor al altarului, distins profesor, paroh de Iaşi şi prorector al Institutului Teologic. Cu frica lui Dumnezeu şi dragoste faţă de oameni. A sădit în sufletele elevilor şi credincioşilor dragoste şi credinţă. Suflet blând, mereu deschis pentru nevoile aproapelui. Odihnească-se în pace!".

În cavou este şi placa de marmură a pr. Gheorghe Vameşiu (6 februarie 1912 - 16 februarie 1992). Cavoul fiind încuiat, prin geam i-am putut citi doar numele.

Undeva, aproape de cavou, în partea de est, dl Lisacoschi ne arată mormântul îngrădit cu un gărduţ de fier al pr. Francisc Habeni, SJ. Din fotografia cu barbă mare ne priveşte cu blândeţe "întâiul rector al Seminarului Catolic din Iaşi, născut la 19 septembrie 1820, decedat la 7/19 august 1894. Elevii recunoscători". Placa de marmură, făcută de Scutari, e aplicată pe crucea de piatră. De la jumătate, crucea este ruptă. Dl Lisacoschi ridică jumătatea de sus, din fier, şi o aşază deasupra pentru a o putea fotografia. O mică placă de marmură ne arată că tot acolo este înmormântat "Andrişcă Petru, seminarist" (1913 - 31 martie 1929). Registrele parohiale arată că era din Oituz-Grozeşti, a murit de meningită-tuberculoză, fiind înmormântat la 2 aprilie 1929 de pr. Ulivi, rector, pr. A. Gabor şi pr. Dumitru Romila, paroh. În apropiere este un alt fost seminarist înmormântat: Cojocaru Ion (13 decembrie 1941 - 13 ianuarie 1972).

Un alt loc îngrădit, în care încap două sau trei morminte, este în părăsire. Bucăţi din crucile căzute au fost acoperite cu pământ. Poate că aici este vreunul dintre preoţii pe care nu am reuşit să-i găsim: Bartolomeu Chwata, SJ, decedat la 10 noiembrie 1890 (primul preot catolic înmormântat în "Eternitatea") sau Alois Gheorghe Boacă, decedat la 7 august 1894.

Ne îndreptăm spre mormântul pr. Petru Martinescu. Se află spre capela maicilor, în spate, aproape de aleea paralelă cu aceea care duce spre cavoul preoţilor. Este într-un cavou împreună cu rudele. Pe placa de marmură din stânga, aplicată aproape de baza crucii, alături de fotografie, este numele şi o rugăciune: "Preot Petru Amartinesei, născut: 25 ianuarie 1915, decedat: 19 mai 1998. Lumina cea veşnică dă-i-o lui, Doamne, şi lumina cea fără de sfârşit să-i strălucească lui!".

Trecem în parcela din faţa capelei. Mai sus, mergem pe o cărare vreo 150 m. În dreapta, la umbra unui nuc, în apropiere de un pin, este mormântul îngrădit al pr. Friedrich. Pe un monument de granit negru, "donat de Arhiepiscopia Rom-Cat. Buc.", sub fotografie, este notat: "Pentru mine viaţa este Cristos, iar moartea un câştig (Efes I,21). Preot profesor Rafael Friedrich, născut: 13 ian. 1914, la Colelia; hirotonit preot la 29 iunie 1939, Buc.; adormit întru Domnul la 11 mai 1969, la Iaşi. Să se odihnească în pace!".

Lângă pr. Friedrich, după un mormânt, este "Monseniorul Dumitru Romila, * 13 mai 1897, ? 23 I 1965. Requiescat in pace!". Placa de marmură, pe care se află şi fotografia părintelui cu beret, e aplicată pe o cruce de fier. Lipită de cruce, cu faţa spre capelă, este o statuie a Maicii Domnului aşezată pe un soclu pe care scrie Ave Maria. Cele două morminte din urmă par îngrijite, curate, cu flori sădite în interiorul gărduţului de fier.

Pornim în sus, aproape de aleea care merge perpendicular pe cea dinspre capela preoţilor. Întâlnim o cruce din granit negru. La bază, sub fotografie: "Hic iacet episcopus dr. Marcus Glaser: 1880-1950. Requiescat in pace!". Deasupra mormântului, înconjurat cu un gard de ciment şi bare de fier, sunt flori, iar în partea opusă crucii străjuieşte un mic pin. În partea dinspre vale este mormântul preotului "Orestes Tuşinschi, parochus Iassiensis: * 6.VIII.1898 - 12.III.1954. Requiescat in pace!". Pe mormânt, lângă crucea mare din piatră, a crescut un pin mare. Mormântul este îngrădit la fel ca acela al episcopului. (va urma)

Pr. Cornel Cadar