- Anul Sfintei Preotii - Ecouri - |
Lucrătorii sunt puțini
"O stea strălucește deasupra acelei case din care vine un preot"
(card. Faulhaber)
În lumea pretinsă modernă din zilele noastre, care aleargă ahtiată după bani și plăceri, pentru care poruncile lui Dumnezeu sunt "ceva învechit și cu totul depășit", preotul este ambasadorul lui Isus Cristos, al acelui rege care a spus: "Eu sunt calea, adevărul și viața. Eu sunt lumina lumii, cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieții".
La întrebarea: "Cine este preotul?", sfântul Ioan Maria Vianney, paroh de Ars, a răspuns: "Un om care ține locul lui Dumnezeu". "Mergeți, spune Domnul nostru preoților, precum m-a trimis pe mine Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi".
La prefacere, preotul nu spune: "Acesta este trupul Domnului nostru". El zice: "Acesta este trupul meu". Aceasta este puterea preotului.
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: "Preotul este între Dumnezeu și oameni, el coboară din cer binefacerile divine și duce la Dumnezeu cererile noastre. Fără preoție, nu ar fi cine să o predice evanghelia; Biserica nu ar avea Euharistie; păcătoșii nu ar avea mângâierea extraordinară de a auzi spunându-li-se în numele lui Cristos: "Curaj, fiule. Păcatele îți sunt iertate"; pe tineri n-ar avea cine să-i binecuvânteze în numele lui Dumnezeu, muribunzii ar fi lipsiți de ultimele sacramente care să-i întărească. Într-un cuvânt, omenirea ar fi cufundată în mizerie, fără a avea pe cineva care să lucreze spre a o conduce la Dumnezeu".
Cardinalul Manning, care din anglican a devenit catolic, a scris o carte despre preoție din care cităm aceste frumoase cuvinte: "Preoții sunt ambasadorii lui Dumnezeu în ogorul lumii și în via Bisericii. Ei sunt plugari, semănători și secerători. Preoția are ca misiune de a desțeleni pământul părăginit al popoarelor și de a distruge rădăcinile necredinței care împiedică opera plugului".
Același cardinal mai spune: "După cum nici un act nu poate să întreacă în măreție pe acela care constă în a consacra trupul lui Cristos, tot așa nici o demnitate nu este așa de înaltă ca preoția".
Nu putem trece cu vederea cuvintele Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea: "Preotul trebuie să fie unul care veghează. Trebuie să stea de pază în fața puterilor insistente ale răului. Trebuie să țină lumea trează pentru Dumnezeu. Trebuie să fie unul care să stea în picioare, drept în fața curentelor timpului, drept întru adevăr, drept în efortul pentru bine".
Isus Cristos, unicul mijlocitor între Dumnezeu și oameni, a rânduit preoția pentru a continua în lume în mod vizibil lucrarea sa de mijlocire, de mântuire și de sfințire. Adesea, această lucrare e ascunsă în umbră, ba chiar necunoscută, dar niciodată așa de prețioasă și necesară ca în zilele noastre. De aceea Isus spune: "Secerișul este într-adevăr mare, dar lucrătorii sunt puțini. Rugați-l, așadar, pe stăpânul secerișului să trimită lucrători în secerișul său" (Mt 9,37-38). Dar la rugăciunea plină de fervoare să nu uităm a adăuga o viață cu adevărat creștină și plină de fapte bune și de pocăință. Datoria de a spori numărul de chemări la preoție privește întreaga comunitate creștină.
Binecuvântate sunt familiile care au harul de a oferi un preot Bisericii lui Isus Cristos. Binecuvântate sunt acele persoane care prin munca, jertfele și rugăciunile lor contribuie la formarea de preoți sfinți.
"O stea strălucește deasupra acelei case din care vine un preot".
Pr. Anton Bișoc