Episcopul Anton Durcovici

Membru al Uniunii Apostolice a Clerului

Odată cu sosirea toamnei şi-au reînceput activitatea instituţiile de învăţământ, care îi adună pe oameni în diverse grupuri, în funcţie de scopurile pe care aceştia le au în viaţă. De asemenea, în foarte multe parohii, s-au reluat activităţile culturale, religioase şi caritative, care îşi propun să-i formeze pe creştini şi să-i pregătească pentru a putea depăşi mai uşor momentele de dificultate materială şi spirituală.

Dumnezeu a sădit în inima omului instinctul de a se simţi membru al familiei umane. În plus, fiecare om caută să-şi facă prieteni sau asociaţi, care să aibă acelaşi scop în viaţă. De unul singur, omul nu-şi poate atinge scopul.

La fel stau lucrurile şi la nivel spiritual. Omul nu se mântuieşte singur, ci împreună cu ceilalţi. Anton Durcovici a înţeles foarte bine acest lucru, şi încă din tinereţe a intrat în rândurile Uniunii Apostolice a Clerului, o asociaţie formată din preoţi care doreau să aibă o viaţă spirituală profundă.

În momentul intrării în sus-numita asociaţie, preotul Anton Durcovici a semnat următorul angajament: "Eu, preotul Anton Durcovici, pentru a mă putea dedica din plin sfinţirii proprii şi mântuirii sufletelor, înaintea Preasfintei Treimi, sub auspiciile preasfintei inimi a lui Isus, sub ocrotirea Fecioarei Nepătate, a îngerului meu păzitor şi a sfântului Iosif, spre mai marea slavă a lui Dumnezeu, intru de bună voie în Uniunea Apostolică a Preoţilor Diecezani (seculari) ai Preasfintei Inimi a lui Isus, aprobată de papii Leon al XIII-lea şi Pius al X-lea, iar canoniceşte întemeiată de papa Benedict al XV-lea în bazilica "Preasfânta Inimă" de pe Mont-Martre din Paris, prin scrisoarea apostolică din 17 aprilie 1921. Având deplină cunoştinţă despre regulile acestei opere, încredinţându-mă inimii lui Isus, promit să le observ până la moarte".

Fiecare membru al asociaţiei avea datoria să ţină o evidenţă riguroasă a activităţii spirituale, mai ales a momentelor de rugăciune. În fiecare zi, membrii Uniunii Apostolice trebuiau să recite următoarea rugăciune: "Doamne Isuse, tu ne-ai ales să fim în serviciul Tatălui şi al fraţilor noştri. Cunoscând mărginirea şi slăbiciunea noastră, îţi mulţumim pentru lucrurile minunate pe care le realizezi în noi. Însufleţiţi de dorinţa arzătoare de a te sluji, voim să fim semnele vii ale prezenţei tale. Harul tău să inspire şi să susţină eforturile noastre: să ne ajute a fi totdeauna gata în împlinirea datoriei, voind ceea ce voieşti tu, muncind întru mărirea Tatălui cu o inimă neîmpărţită. Dă-ne convingerea că Duhul tău lucrează în lume şi că ne preîntâmpină. Astfel, vom putea repeta cu sfântul Paul: Nu mai sunt eu care trăiesc, ci Cristos este acela care trăieşte în mine, şi vom forma împreună cu toţi preoţii din lume o Uniune Apostolică bogată în viaţă spirituală, totdeauna gata la într-ajutorarea frăţească, cu bucuria fidelă a Bisericii tale. Preasfântă Fecioară Marie, sfinte Pius al X-lea, sfinte Ioane Vianney, rugaţi-vă pentru noi".

Arhivele care păstrează memoria episcopului Anton Durcovici confirmă seriozitatea cu care acesta s-a implicat în viaţa asociaţiei. Datorită zelului său spiritual, preotul Anton Durcovici a fost ales responsabil al Uniunii Apostolice din România, funcţie pe care a îndeplinit-o cu mare demnitate.

Apartenenţa episcopului Anton Durcovici la Uniunea Apostolică a Clerului este un alt argument solid, care indică în mod clar bogăţia spirituală a sufletului său. În plus, prezenţa sa în această asociaţie este o invitaţie pentru fiecare dintre noi, de a ne înscrie în rândurile unei asociaţii religioase, care se potriveşte mai bine stării noastre bisericeşti şi caracterului nostru sufletesc.

Pr. Fabian Doboş