Figuri ilustre: Pr. Anton Tălmăcel

Preotul franciscan Anton Tălmăcel s-a născut la 10 mai 1896 la Hălăuceşti. A urmat cursurile Seminarului Franciscan din Hălăuceşti şi ale Seminarului Diecezan din Iaşi, fiind trimis ulterior pentru cursuri de specializare în teologie la Roma, la Colegiul "Seraphicum". A fost sfinţit preot la 22 iunie 1924 la Roma de episcopul Dominic Jaquet, iar după întoarcerea în ţară a activat în parohiile Hălăuceşti, Săbăoani, Adjudeni, Faraoani şi Târgu Trotuş. Cea mai mare parte a activităţii sale şi-a desfăşurat-o la Adjudeni (1927-1940; 1946-1957), unde a şi murit la 27 martie 1957. Autorii lucrării "Necrolog" i-au făcut următorul portret: "A fost un renumit predicator popular şi a sădit în sufletul credincioşilor săi evlavia pentru sfânta Liturghie şi primirea deasă a sfintei Împărtăşanii".

Cu toate că nu a fost arestat de către autorităţile comuniste, ca mulţi dintre confraţii săi preoţi franciscani şi diecezani deopotrivă, preotul Anton Tălmăcel a fost urmărit permanent de Securitatea română, deoarece se manifestase după anul 1948 ca un opozant al regimului ateo-comunist instalat la putere în mod fraudulos în România. Astfel, în anul 1949 Direcţia Generală a Securităţii Poporului din Bucureşti a ordonat Direcţiei Regionale a Securităţii Iaşi să strângă un "material compromiţător" împotriva părintelui Tălmăcel, cu scopul întocmirii unui dosar penal care să fie folosit în cadrul unui proces politic. Urmare acestor dispoziţii, părintele Tălmăcel a fost urmărit pas cu pas, inclusiv cu ocazia participării sale la hramurile din satele Sagna, Răchiteni, Săbăoani ş.a., atenţia securiştilor fiind concentrată pe conţinutul predicilor ţinute, care puteau influenţa starea de spirit a credincioşilor catolici.

Un document al Securităţii din anul 1950 consemna faptul că preotul Anton Tălmăcel, "după felul în care predică în biserică este un element care caută să ţină trează atenţia maselor catolice în sensul de a nu se îndepărta de credinţă".

În anul 1952, Securitatea a deschis pe numele părintelui Tălmăcel un dosar individual de urmărire informativă, sub pretextul că acesta desfăşura "activităţi de subminare" a regimului comunist, păstra legături cu preoţii franciscani, dar şi cu alte "elemente reacţionare" urmărite de autorităţi, iar în cadrul unor predici îi îndemna pe credincioşi să frecventeze în mod regulat biserica.

Adevărata culpă politică pe care autorităţile au adus-o părintelui Tălmăcel se referea la faptul că acesta a manifestat o atitudine de condamnare a aşa-zisei adunări a preoţilor "democraţi" organizată de regimul comunist la Târgu Mureş.

Acţiunea de urmărire informativă a părintelui Anton Tălmăcel s-a desfăşurat însă cu mare dificultate, deoarece Securitatea nu a dispus de suficienţi informatori capabili să semnaleze "manifestările duşmănoase" ale celui urmărit. De asemenea, nu a putut fi probată nici implicarea părintelui Tălmăcel într-o tentativă de "reorganizare a franciscanilor clandestini din România".

În ultimii ani din viaţă, părintele Tălmăcel va rămâne un critic la adresa regimului comunist, securiştii consemnându-i în anul 1955 următoarea opinie: "Trăim într-un regim de teroare completă. Comuniştii se poartă cu poporul în mod barbar, încât putem să ne închipuim că lumea este condusă de cele mai sălbatice animale (...). Dacă se poartă aşa cu populaţia civilă, ne putem închipui cum se poartă cu deţinuţii politici (...)".

Potrivit opiniei părintelui Anton Dancă, părintele Anton Tălmăcel a fost "otrăvit cu arsenic pus în cafea, după ce stătuse la masa de prânz împreună cu doi securişti, care la plecare l-au încuiat în sufragerie, luând cu ei cheia din uşă, ca să nu se poată interveni rapid pentru salvarea lui".

Părintele Anton Tălmăcel rămâne în istoria Bisericii locale una dintre figurile ilustre ale rezistenţei anticomuniste şi un mărturisitor al credinţei în anii grei ai prigoanei.

Dr. Dănuţ Doboş