O carte despre Sfântul ţiganilor

"Viaţa şi moartea lui Ceferino Giménez Malla, Sfântul romilor" este titlul cărţii semnate de Eduardo Gil de Muro, apărută recent la Editura "Performantica" din Iaşi. Traducerea, după ediţia din 1997, apărută la Madrid, a fost făcută de Aurel Brumă, cel care semnează şi prefaţa.

În cele 212 pagini, ilustrate cu multe imagini, cartea surprinde viaţa, credinţa şi martiriul unui reprezentant al romilor, "suprapune ultimele capitole ale existenţei acestui devotat credincios, martiriul său, pe fondul încercării de exterminare a Bisericii de către "teroarea roşie" în timpul războiului civil din Spania. Un scenariu reluat, amplificat în zeci de ani de regim comunist pentru Biserică în ţările din estul Europei".

Era dimineaţa zilei de 2 august 1936, în apropierea cimitirului din Barbastro. Din camionul care a oprit li s-a ordonat să coboare. Au fost aliniaţi: 25 de preoţi, călugări şi laici. Printre ei se afla şi Ceferino. Se ruga... Într-o mână ţinea strâns rozariul. Soldaţii au primit ordin: "Trageţi". Au căzut toţi seceraţi. După mărturia şoferului, Ceferino a murit strigând: "Trăiască regele Cristos". Anarhiştii au trecut apoi pe la fiecare, verificând dacă mai sunt semne de viaţă. Pentru siguranţă, li s-a mai tras un glonţ. Romul a fost găsit într-un ultim gest: acela al rozariului din mână înălţat spre cer, întocmai ca un steag al biruinţei. A doua zi, ţiganii din oraş au fost forţaţi să sape o groapă. Ceferino a fost împins alături de ceilalţi în groapa comună.

Fusese arestat în iulie 1936, în primii ani ai războiului civil din Spania. A fost arestat pentru că, la 75 de ani câţi avea, a apărat un preot care era târât pe străzi de soldaţi, încercând să-l elibereze. A fost închis şi apoi dus să fie executat.

"Eduardo Gil de Muro, unul dintre cei mai importanţi autori de scrieri cultice din Spania - subliniază traducătorul în prefaţa cărţii -, aprofundează împreună cu eroul ales, Ceferino - tablele virtuale ale legilor gitane, în mare parte corespondente celor ale Bisericii (unicitatea/sacralitatea familiei, devoţiunea faţă de copii, unicitatea căsătoriei ş.a.)".

Ceferino Giménez Malla, numit "El Pelé", a fost un ţigan ca toţi ceilalţi. S-a născut în anul 1861 la Benavent de Segria, o localitate din Catalonia. Ceferino, numele de botez, este numele sfântului care era în calendar în ziua în care s-a născut (16 august).

De mic a trăit în sărăcie, care s-a transformat în mizerie, când tatăl său a abandonat familia. Nu a mers la şcoală, a ajutat în casă aşa cum a putut (făcea şi vindea coşuri). La 20 de ani se mută la Barbastro, căsătorindu-se cu Teresa Jiménez Castro. Neavând copii, o adoptă pe Pepita, o nepoată a soţiei.

Figură impozantă, expert în cai şi catâri, devine un negustor stimat în această meserie, pentru că era un om cinstit. Într-o zi, un gest îi surprinde pe mulţi locuitori din Barbastro. Un om bolnav de TBC a căzut pe stradă, scuipând mult sânge. Oamenii au început să se îndepărteze. Doar Ceferino se apropie, îl ridică şi îl poartă în spate acasă. Familia bogată îi mulţumeşte şi îi dă o sumă de bani. Poate acum să aibă caii lui.

Practică în mod deschis credinţa. Se roagă, merge la biserică, participă la procesiunile religioase. Îi ajută pe ţiganii mai săraci, dar nu numai pe ei. Toţi sunt "aproapele" pentru el, care zi de zi îl fac să-şi construiască viaţa de credinţă.

Suportă calomnii. Se implică în promovarea păcii în neamul său. Este chemat să le vindece animalele. Toţi îl iubesc şi doresc să-l aibă în preajmă pe acest ţigan comunicator de speranţă, care împrăştie peste tot bucurie. Încă în viaţă fiind, unii îl numesc "sfântul".

A fost beatificat la Roma la 4 martie 1997 de către papa Ioan Paul al II-lea în prezenţa a mii de ţigani. Este primul ţigan ridicat la cinstea altarelor.

Care a fost secretul lui Ceferino Giménez Malla? Autorul cărţii surprinde un tablou care este redat pe primele pagini: "Priveşti. Stai dinaintea portretului lui Ceferino din Barbastro, fotografie din anii '29 sau '30 şi te surprind lateralele, pavilioanele ce încadrează figura lui Ceferino, pecetea urechilor. Urechi mari, inteligente, dispuse astfel pentru ca, în orice moment, să perceapă mişcarea din aer, sunetul intim al lucrurilor, lenta trecere a zilelor. Urechi deschise spre lume. Urechi obişnuite să învelească neodihna cu umbra cerului".

Pr. Cornel Cadar