Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Actualitatea -

Cardinalul Newman și căutarea adevărului

Interviu cu Cristina Siccardi, biografă a fericitului Newman

Agenția Zenit a intervievat-o pe scriitoarea Cristina Siccardi, autoarea cărții "În oglinda cardinalului Newman" (Edizioni Fede e Cultura, 2010). Siccardi scrie pentru diferite mijloace de comunicare catolice italiene și este autoare a mai multor cărți.

- Cum și-a petrecut copilăria cardinalul Newman?

John Henry Newman era primul dintre cei șapte copii ai soților John Newman și Jemina Fourdrinier. S-a născut în City of London și a fost botezat în biserica anglicană "St. Bennet Fink". Tatăl, om întreprinzător, a încercat escaladarea socială ajungând să devină bancher, dar după ani de succes a căzut în faliment: tocmai John Henry, când va merge la Universitatea din Oxford, va trebui să întrețină toată familia. "Am fost educat în copilărie să am o mare plăcere în citirea Bibliei, dar nu am avut convingeri religioase solide până la 15 ani": astfel Newman începe al doilea paragraf din acea capodoperă intitulată "Apologia vieții", pe care a scris-o în anul 1864 pentru a lupta împotriva celui care, după convertirea sa, l-a atacat cu aciditate și vitriol.

Într-o zi, în schitul din Littlemore, unde se va converti, a găsit și a răsfoit un vechi caiet de școală, primul pe care l-a scris cu versuri latine, și pe prima pagină a găsit, cu uimire, o emblemă care i-a tăiat răsuflarea. Desenase figura unei cruci mari și, alături, o figură care amintea de un rozariu având prinsă de el o cruce mică. În acel timp nu avea decât zece ani. Acele imagini chiar nu trebuiau să fie acolo în creionul lui Newman, dată fiind aversiunea pe care protestanții o au față de imaginile sacre.

- Pentru ce-l atrăgeau așa de mult părinții Bisericii?

Când era încă anglican, în anul 1826, Newman decide să studieze, sistematic, părinții Bisericii și se naște o profundă iubire. Mai întâi îi examinează cu metrul protestant, apoi în anii 1835 și 1839 va relua studiul cu o optică mai apropiată de catolicism. Într-o scrisoare adresată prietenului său Pusey va spune: "Nu mă rușinez să mă bazez pe părinți și nu mă gândesc deloc să mă îndepărtez de ei. Istoria timpurilor lor încă nu este pentru mine un almanah vechi. Părinții m-au făcut catolic (The Fathers made me a Catholic), și eu nu intenționez să arunc la pământ scara cu care am urcat pentru a intra în Biserică".

Părinții au fost pentru Newman o mare iubire, în ei a găsit răspunsul la întrebările persistente de rațiune și de credință care l-au torturat timp de 44 de ani, până când, la 9 octombrie 1845, a fost primit în Biserica Catolică de către părintele Domenico Barberi, pasionist italian, beatificat de Paul al VI-lea în anul 1963.

- Cum a devenit catolic?

Printr-un foarte obositor parcurs intelectiv și spiritual. Biografia lui se identifică cu elaborarea gândirii și cu munca sufletului. John Henry Newman este printre cei mai mari gânditori, filozofi și teologi din istoria omenirii: bibliografia sa care s-a edificat în lume, în cei 120 de ani de la moartea sa, este imensă. Cu spiritul exploratorului, atent și scrupulos, a sondat palmă cu palmă hățișul interminabil de drumuri care este protestantismul, ca și calvinist și apoi ca anglican, pentru a ajunge, în sfârșit, cu bucurie la Biserica petrină, așa cum a putut să experimenteze un alt convertit de excepție, sfântul Augustin. Newman s-a comportat ca un căpitan care conduce nava său cu dibăcie și competență și, fără a da nici o pauză obiectivului, a ajuns, cu mare umilință și tot atât zel, la ținta râvnită.

- Ce au spus prietenii lui anglicani despre faptul că a devenit catolic?

Newman, deși dădea în viața sa o importanță specială prieteniei și legăturilor profesionale, când a văzut și a înțeles adevărul și unde se afla el, nu s-a mai preocupat de nimic și de nimeni și a părăsit toate și pe toți, așa cum au făcut apostolii. Prietenii lui anglicani au înțeles că au pierdut un mare om: unii l-au regretat, mulți l-au contestat cu brutalitate, alții l-au admirat.

Cel mai frumos elogiu, după părerea noastră, care i-a fost dat în timpul vieții sale, este scrisoarea pe care Edward Pusey a trimis-o unui prieten: "Dumnezeu încă este cu noi și ne va face să mergem înainte în pofida acestei pierderi. Nu trebuie să ascundem importanța ei, deoarece este pierderea cea mai mare care ni se putea întâmpla. Cei care l-au dobândit cunosc bine meritele lui... Biserica noastră nu a știut să scoată profit din el. Era ca și cum o sabie ascuțită dormea în teaca sa pentru că nimeni nu știa s-o folosească. Era un om predestinat să fie un mare instrument divin, în măsură să realizeze un amplu proiect apt să restaureze Biserica... A plecat - ca toate marile instrumente ale lui Dumnezeu - inconștient de propria măreție. A plecat pentru a face un simplu act de datorie, fără a se gândi la el însuși, abandonându-se complet în mâinile Celui Preaînalt. Așa sunt oamenii în care Dumnezeu are încredere. S-ar putea spune nu atât că ne-a părăsit, dar că acum s-a transferat într-o altă zonă a viei, unde poate să folosească toate energiile minții lui extraordinare".

- A primit multe atacuri din partea Bisericii Anglicane și a intelectualilor din acea epocă?

Desigur de la Biserica Anglicană, de la intelectualii protestanți, dar chiar și de la Biserica Catolică. De unii era considerat un trădător, de alții unul în care nu trebuie avut încredere... A avut împotrivă și Biserica Catolică din Irlanda: el era un englez și a fost izgonit din funcția sa de rector al Universității din Dublin. John Henry Newman a scris acea capodoperă numită "Apologia vieții" tocmai pentru a se apăra de atacurile intelectualilor, și autobiografia sa a fost ocazie de foarte multe convertiri. Amintim că papa Leon al XIII-lea va reduce la tăcere atâtea glasuri potrivnice, conferindu-i lui Newman, în anul 1879, bereta de cardinal.

(Carmen Elena Villa, Zenit, 3 septembrie)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat