Răspundem cititorilor

- Ne-au scris de sărbători: Ştefania Georgescu (Moineşti); Viorica Făgărăşanu şi Vasile Creţa (Bucureşti); Genovica Ivan (Dărmăneşti); Pr. Ioan Pop (Lugoj); Mănăstirea "Maica Unităţii" (Piatra Neamţ); Asociaţia Maghiarilor Ceangăi din Moldova (Bacău); Acţiunea Catolică (Iaşi); Congregatio Jesu (Popeşti Leordeni); Congregaţia Inimii Neprihănite (Odorheiul Secuiesc); Fundaţia "Să-i ajutăm iubindu-i" (Piatra Neamţ). Vă mulţumim!

- P. Linus Dragu Poppian (Roma). "Întrucât am citit biografia episcopului martir Marcu Glaser pe situl dv. unde scrie textual: "În anul 1950, episcopul Glaser a fost supus unor anchete repetate din partea Securităţii din Iaşi, situaţie care i-a provocat un atac de cord. A murit la 25 mai 1950, în condiţii neelucidate pe deplin la această dată". Vreau să vă informez că în Dosarul Securităţii D69/3, pag. 1 ss, astăzi la CNSAS, un ofiţer securist raportează că "Mons. Marcu Glaser a fost bătut zilnic în stare de libertate, în interogatorii; a murit repede în camera sa, în sâmbăta Rusaliilor, 1949(?). Citat prescurtat. În alte Dosare mai sunt amănunte. Merită să fie văzute".

Vă mulţumim mult pentru informaţii. D-l Dănuţ Doboş, care se ocupă de probleme de istorie şi merge aproape lunar la CNSAS pentru a studia dosarele, va fi foarte bucuros că deja ştie de la dv. nr. dosarului pe care trebuie să-l consulte.

- A.F. (Iaşi). "Am citit în revista din luna noiembrie 2009 la rubrica "Poşta redacţiei" o informaţie cu privire la misionari, pe care aş dori să o completez puţin. Este vorba despre o tânără pe care am cunoscut-o la cursurile misionare de la Traian. Aceasta este Alina Cojan, are 23 de ani şi este din Valea Seacă (jud. Bacău). A terminat Postliceala Sanitară în Bacău. În luna noiembrie 2008, a plecat ca misionară în Kenya. Doi ani din viaţa sa doreşte să-i ofere pentru misiuni. Îngrijeşte bolnavii, îi vizitează şi le vorbeşte despre Cristos. Recent a împărtăşit câteva gânduri despre misiunea ei, pe care pr. Cristian Diac le-a citit tinerilor în catedrala din Iaşi în Duminica Misiunilor: "Îmi place Maikona şi cred că aş fi în stare să trăiesc o viaţă aici. E cald, e linişte, oameni de treabă şi primitori. Nu e stres de timp şi bani ca acasă. Singurul meu stres e munca. Ştiu deja că o să-mi lipsească acasă timpul, oamenii şi experienţa de aici. De-ar da Domnul să trăiţi şi voi măcar puţin din lumea mea! Foarte mulţi nu ştiţi cum e să stai zilnic fără telefon, internet, radio sau orice mijloc de comunicare. Jumătate de an mi-a trebuit să înţeleg că misiunea mea e să ofer şi să ajut cât pot şi ştiu să accept faptul că sunt un simplu asistent. Condiţiile nu sunt tocmai sanitare. Lucrez mult în praf şi vânt, sub soarele puternic cu o gloată de oameni, disperaţi după ajutor, care te sufocă şi vin peste tine până te epuizează. E minunat cum Dumnezeu te umple de pace şi bucurie atunci când ai nevoie. Cred că e modul lui de a ne face să rezistăm eroic în faţa obstacolelor zilnice, departe de casă, familie şi oameni care să ne protejeze"".

Rândurile trimise ne-au bucurat foarte mult. Sperăm să fie un impuls pentru cei de acasă, dar nu numai.

- Gabriela Gherghel (Hălăuceşti). Vă mulţumim pentru cele două scrisori pe care ni le-aţi trimis în care aţi aşternut pe hârtie gândurile şi sentimentele dv. referitoare la Anul sfintei Preoţii, dar şi la timpul de har al Adventului. Despre aceste evenimente s-a scris deja în paginile revistei noastre, iar spaţiul restrâns al revistei nu ne permite să publicăm articole atât de ample ca cele trimise de dv. Ne bucură să aflăm că aţi participat la Liturghia solemnă din 24 iunie 2009, când au fost hirotoniţi 21 de preoţi: noi lucrători în secerişul Domnului. Aveţi perfectă dreptate atunci când spuneţi că "Sfântul paroh de Ars trebuie să fie un model pentru orice preot şi păstor de suflete". Ne permitem să adăugăm spuselor dv. că acest preot sfânt, prin viaţa sa plină de iubire, smerenie şi rugăciune, poate fi un model şi un punct de reper şi pentru noi, creştinii. Redăm un fragment din scrisoarea referitoare la sărbătoarea Crăciunului: "În Advent ne pregătim să primim şi să întâmpinăm cu toată inima şi cu tot sufletul iubirea lui Dumnezeu care s-a oferit pentru noi. El vrea să se nască în inima noastră, depinde doar de noi dacă avem uşa inimii deschisă, căci Dumnezeu nu intră cu forţa". Vă mulţumim şi pentru urări dorindu-vă şi dv. un an nou fericit, rodnic în împliniri şi sănătate.

- Tereza Giurgiuman (Buhonca). Vă mulţumim pentru precizările făcute referitoare la evenimentele triste care au avut loc la Butea în august 1949. De asemenea, suntem alături de dv. în încercările prin care aţi trecut atunci, familia dv. fiind una dintre familiile deportate în acea perioadă. Puteţi să ne scrieţi despre aceste evenimente la care dv. înşivă aţi fost martoră. Acum, la început de an, vă dorim să aveţi parte de o viaţă liniştită, plină de bucurii, sănătate şi pace sufletească.