E Preotul...! Deschideţi-i uşa lui Dumnezeu!

În virtutea ministerului său, preotul are misiunea de a fi mediator între Dumnezeu şi oameni. Este pontifex, punte de legătură între cer şi pământ. Este preot, adică ministrul lui Dumnezeu în mijlocul omenirii. El trebuie să aducă oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu, iertarea sa şi trebuie să-l dăruiască lumii pe Dumnezeu.

Misiunea preotului nu este diferită, chiar dacă este subordonată, de misiunea pe care o are succesorul lui Petru şi despre care Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea le vorbea episcopilor în urmă cu câteva luni: "În timpul nostru, în care în mari regiuni ale pământului credinţa este în pericol să se stingă ca o flacără care nu mai găseşte hrană, prioritatea care se află peste toate este de a-l face pe Dumnezeu prezent în această lume şi de a le deschide oamenilor accesul la Dumnezeu. Nu la un dumnezeu oarecare, ci la acel Dumnezeu care a vorbit pe Sinai; la acel Dumnezeu al cărui chip îl recunoaştem în iubirea dusă până la sfârşit (cf. In 13,1) - în Isus Cristos răstignit şi înviat... A-i conduce pe oameni către Dumnezeu, către Dumnezeul care vorbeşte în Biblie: aceasta este prioritatea supremă şi fundamentală a Bisericii şi a succesorului lui Petru în acest timp". Cu această conştiinţă se prezintă şi preotul în faţa oamenilor, ştiind că misiunea sa este aceea de a-i conduce pe oameni la tronul milostivirii divine şi de a-l face prezent pe Dumnezeu acolo unde el nu este recunoscut.

E interesant ce scria un preot într-o scrisoare adresată redacţiei unei reviste catolice. După ce se plânge de credincioşii din parohia sa care îl pun în situaţia de a-şi trăda misiunea, el continuă: "Sunt preot pentru a-l duce pe Dumnezeu între oameni, dar credincioşii mei îmi cer totul în afară de Dumnezeu!". E trist că preotul este confundat cu un inspector, un patron, un preceptor, un constructor, un medic sau orice altceva şi nu este înţeles ca preot! "Mi se cere să le găsesc de muncă, - continua acelaşi preot - să le fac rost de medicamente, de bani, să-i introduc în diferite birouri, să-i alin în suferinţele lor fizice şi psihice...!". Un preot va putea răspunde mereu la aceste cereri, ştiind că şi Isus îi vindeca pe cei bolnavi şi-i mângâia pe cei mâhniţi, dar însuşi Mântuitorul amintea că misiunea sa principală era aceea de a aduce între oameni iertarea şi milostivirea lui Dumnezeu. Apostolii au creat diakonia tocmai pentru ca diaconii să se poată ocupa de toate acele aspecte ale asistenţei celor nevoiaşi, iar ei să rămână liberi pentru misiunea la care îi chemase Cristos.

Deziluzia cu privire la înţelegerea misiunii preotului devine mai mare atunci când e vorba de celebrarea sacramentelor. Ar trebui ca aceste ocazii să fie momentele cele mai intense în care oamenii să-l poată întâlni pe Dumnezeu, dar, din păcate, ele devin simple ocazii de veselie, de întâlniri familiale între rude şi prieteni, ca atunci când se participă la o nuntă sau la o cumetrie. Şi preotul? Da, este şi el şi are loc la sărbătoare dacă îşi face bine "meseria" de maestru de ceremonii! În acest caz, este explicabilă durerea sa, că nu este înţeles în misiunea sa!

În aceste zile de început de an, în comunităţile noastre, creştinii deschid uşa casei lor pentru a-l primi pe preot în mijlocul familiei. Este un episod care se repetă în fiecare an şi care are o semnificaţie precisă, dar trebuie mereu redescoperită. Scria frumos scriitorul F. Mauriac: "Eu nu-i cer preotului decât să mi-l dea pe Dumnezeu". E o cerere decentă şi poate fi repetată în aceste zile. Când preotul va trece pe uliţă sau pe stradă, în faţa casei, deschideţi-i uşa lui Dumnezeu!

Pr. Eduard Coşa