Nu e ciudat?
Nu e ciudat că o bancnotă de 10 lei pare o sumă mare când trebuie să o dai la biserică, dar e o sumă atât de mică atunci când mergi la cumpărături?
Nu e ciudat că o oră pare atât de lungă când ești la biserică, dar trece atât de repede când te uiți la un film bun?
Nu e ciudat că atunci când trebuie să te rogi, nu îți vine nici un cuvânt sau nu ai nimic de spus, dar nu duci lipsă de cuvinte când stai de vorbă cu un prieten?
Nu e ciudat cât de dificil și plictisitor pare să citești un capitol din Sfânta Scriptură, dar cât de ușor e să citești 100 de pagini dintr-un roman preferat?
Nu e ciudat că fiecare vrea locuri în față când merge la un concert sau la un meci, dar face tot posibilul să stea pe ultimul rând în biserică?
Nu e ciudat că vrem să știm în avans cu două-trei săptămâni despre un anumit eveniment din biserică, pentru a-l putea trece în agenda noastră, dar dacă e vorba de altceva, de un alt eveniment, e suficient dacă aflăm în ultimul minut?
Nu e ciudat cât de dificil e să învățăm ceva despre Dumnezeu și să le împărtășim și altora despre el, dar cât de ușor e să învățăm, să înțelegem, să răspândim și să repetăm o bârfă?
Nu e ciudat cum credem tot ce scriu revistele și ziarele, dar punem la îndoială cuvântul lui Dumnezeu?
Nu e ciudat cum fiecare vrea un loc în rai, dar nu vrea nici să creadă, nici să facă sau să spună ceva pentru a ajunge acolo?
Nu e ciudat că transmitem imediat mai departe bancurile auzite, dar când e vorba să transmitem câteva gânduri despre Dumnezeu, ne gândim de două ori înainte să o facem?
E ciudat, nu-i așa?
(Însemnări din vale, nr. 136/2007)