Apostolul neamurilor (XVIII)

Din start, după voinţa Creatorului, omul este fiinţă socială. Trecutul multimilenar al omenirii atestă această realitate consfinţită în binecuvântarea cerească dată lui Abraham, pentru credincioşia sa: "Voi înmulţi foarte neamul tău, să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării... şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului" (Gen 22,17-18).

Însuşi Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul veşnic, întrupat, a voit să aibă viaţa sa pământească într-o familie, familia sfântă de la Nazaret: Isus, Maria şi Iosif, prototip al oricărei familii creştine.

Apostolul neamurilor, în misiunea sa evanghelizatoare, împuternicit de însuşi Isus Cristos, acordă atenţia cuvenită vieţii comunitare creştine. Epistolele sale scot în evidenţă virtuţile necesare unei atare vieţi. În Scrisoarea către Coloseni, capitolul al treilea, versetele 3-17, sunt conturate aceste virtuţi. Creştinii sunt consideraţi de apostol drept "nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi", a căror îmbrăcăminte duhovnicească, pe măsură, se cuvine să fie dragostea, îndurarea, bunătatea, umilinţa, blândeţea şi răbdarea.

Ca dovadă concretă a unei vieţi împodobite cu aceste virtuţi, este îngăduirea reciprocă, sinonimă a iertării pe care Învăţătorul dumnezeiesc o include în rugăciunea pe care ne-a învăţat s-o adresăm Tatălui ceresc, făcând-o ca o condiţie sine qua non: "Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri" (Mt 6,12). O atare comportare comunitară asigură climatul atât de important din toate punctele de vedere, "al păcii lui Cristos, la care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup" (v. 15).

Toate acestea se realizează când cuvântul lui Cristos (evanghelia sa) se primeşte consecvent, păstrat într-o inimă bună, aducând rod îmbelşugat. Într-o altă scrisoare, sfântul Paul îndeamnă: "Primiţi cuvântul lui Dumnezeu, căci nu este un cuvânt omenesc, ci, într-adevăr, Dumnezeu este cel care vă vorbeşte" (1Tes 2,13). Armonia comunităţii se vădeşte în sprijinul duhovnicesc reciproc, cu înţelepciune, "în psalmi, imnuri şi cântări spirituale". Ca o sinteză a vieţii creştine, Paul oferă comunităţii din Colose părintescul îndreptar: "Tot ce faceţi cu cuvântul sau cu fapta, toate să le faceţi în numele Domnului Isus, mulţumindu-i lui Dumnezeu Tatăl prin el".

P.A.D.