Vin imediat!
Mi-am dorit mult acest concurs de Crăciun, spunea profesoara de religie. Îl plănuisem cu o lună înainte de începerea anului școlar și mă așteptam să fie o reușită. Și nu pot spune că nu a fost! Ingeniozitatea și seriozitatea de care copiii au dat dovadă a întrecut cu mult așteptările mele, dar și ale juriului căruia nu i-a fost atât de ușor să decidă în privința câștigătorului.
Am cerut copiilor să construiască fiecare câte o ieslișoară, din care nu trebuiau să lipsească pruncul, Maria și Iosif. Cum altfel s-ar fi putut numi ieslișoară fără aceste personaje? Le-am vorbit din timp despre Isus, despre Maria, despre Iosif, despre Betleem și mai ales despre semnificația Crăciunului. Îi vedeam receptivi, atenți și interesați să ia marele premiu pe care îl pusesem în joc. Puneau deseori întrebări și cereau lămuriri.
A venit în sfârșit ziua concursului. Unii dintre ei pot spune că au construit adevărate capodopere. Diversitatea materialelor, forma ieslișoarei, ca și ideea de fond pe care trebuia să o transmită, erau câteva dintre condițiile participării la concurs.
Dintre toate însă, una a ieșit repede în evidență. Nu avea prunc! Și dacă aceasta ar fi fost o simplă omisiune specifică unui copil, am fi trecut cu vederea, dar nu a fost o omisiune, ci a fost lăsată așa în mod intenționat. În schimb, în locul pruncului, în iesle, a fost pusă o hârtie pe care scria: "Vin imediat!". Și pentru că nu a fost destul, de la iesle până la marginea suportului pe care era construită erau desenate câteva tălpi, care semnalau pașii pruncului plecat din iesle.
Cu toții eram curioși să vedem care este semnificația lipsei pruncului, a mesajului din iesle și a pașilor de pe suport.
"Mai întâi să începem cu lipsa pruncului", a precizat coordonatorul juriului. "Lipsa pruncului? a răspuns copilul. Mama mi-a vorbit mult despre Isus. Mi-a spus că el este iubirea, că dacă nu ar fi fost el iubirea, ea nu ar fi fost astăzi împreună cu tatăl meu. Tot ea mi-a spus că Isus nu a venit în lume pentru ca noi să-l privim ca într-o expoziție. Aceasta este ieslea pe care de câțiva ani o avem acasă. Mereu a fost fără prunc". "Iar pașii?" a continuat coordonatorul. "Pașii sunt ai lui Isus. Mama mi-a vorbit și despre pași. Mi-a spus că un prunc în mod normal nu poate merge. Cel mult se târăște, dar nu merge. Isus însă, fiind Dumnezeu, chiar dacă avea un trup de copil, dorința de a-i mântui pe oameni era atât de mare încât nu a mai avut răbdare să crească. S-a ridicat și a plecat! A plecat ca un om mare!" "Iar mesajul? De ce "Vin imediat!" și nu altul?" "Mama mi-a vorbit și despre mesaj. A spus că de fapt totul pornește de aici, de la iesle. Iar oamenii trebuie să știe aceasta. Așteptarea pe care o presupune mesajul înseamnă de fapt timpul pe care omul îl are la dispoziție pentru a-l primi pe Isus care trebuie să vină. El este în lume, pare că lipsește, că nu este în iesle, că e plecat, că trebuie să vină imediat, iar așteptarea înseamnă convertire. De asta mi-a spus mama că totul pornește de aici, de la iesle, de la Betleem".
Între timp, noi ne uitam unii la alții. Eram uimiți! Nu știam cum să interpretăm ceea ce aveam înaintea ochilor; pe de-o parte o iesle atipică, iar pe de altă parte un copil uimitor. A luat premiul I.
Recunosc că în acea zi am regândit atitudinea mea față de proprii copii, mai ales în ceea ce îl privește pe Dumnezeu. Acel copil este astăzi seminarist, iar părinții, demni de laudă! (Margareta)
Pagină realizată de pr. Felician Tiba