Tablete spirituale
Evenimentiada
Pe o felicitare tip carte poștală, datând din anul 1986 și constând într-o caricatură semnată Matty Aslan, stă scris: "Doctore, te felicit călduros cu ocazia împlinirii a 2446 de ani de la nașterea lui Hipocrate!", cuvinte rostite de un individ încărcat cu "de toate". Dincolo de ironie, poate fi întrezărit subterfugiul: respectivul nu putea fi acuzat de mită. Tempi passati! Și totuși, năravul...
În perioada aceasta, a obsesiei după evenimente, un "istoric", scormonind prin arhive, mi-a sugerat să propun enoriașilor comemorarea a 20 de ani de la înființarea parohiei. Ascultându-l, aș fi riscat ridicolul: prezența preotului în comunitate fusese conștientizată ca așa ceva de cel puțin 40 de ani. Faptul că regimul comunist nu recunoscuse statutul oficial..., pe cine mai interesează?
Dar, goana actuală după evenimente de sărbătorit, ce denotă oare? Să fie refugiul spre un trecut "glorios", "sărăcia" prezentului sau teama de viitor?
Dacă în cazul nostru, al creștinilor, evenimentul Cristos (care asumă și dirijează istoria) ar fi perceput la adevărata sa valoare, atunci fiecare zi ar însemna o părticică din sărbătoarea continuă a prezenței sale și a mântuirii. Nu însă o "sărbătorire" cu mici și bere... Este vorba de bucuria trăirii a ceva măreț, bogat în conținut și stimulator până la "lansarea" spre împlinire.
Pr. Cristian Chinez