Ţi-e foame?

Pentru tot mai mulţi oameni există un stres, o temere crescândă faţă de calitatea vieţii, fie că este vorba de starea de sănătate, de confortul material sau mai ales acum, pe timp de criză economică, de procurarea hranei. Grija zilei de mâine devine, pentru o mare parte dintre oameni, preocupare pentru asigurarea pâinii de toate zilele şi toate energiile se consumă în această direcţie. Dar câţi se îngrijorează în privinţa stării de sănătate a sufletului lor şi a vieţii veşnice? Ni se pare normal, poate, să auzim astăzi vorbindu-se despre foamea fizică, dar nu ne facem atâtea probleme şi nu ne-am aştepta să auzim, măcar din când în când, pe cineva lamentându-se că nu s-a hrănit de mult cu pâinea vieţii, cu Isus din sfânta Împărtăşanie. De ce nu este mediatizată aproape deloc criza spirituală pe care o traversăm în comparaţie cu mult disputata criză economică? Oare câţi îşi mai fac probleme serioase de conştiinţă că, din cauza păcatelor lor, a îndepărtării de Dumnezeu şi de Biserica sa, de sacramente, se lipsesc cu bună ştiinţă de principala hrană, singura cu adevărat necesară pentru viaţa veşnică?

O stare de sănătate precară cauzată de o boală fizică incurabilă sau de lipsa mijloacelor necesare pentru procurarea hranei duc inevitabil la moarte. Cu adevărat important e ce se va întâmpla cu noi după moarte. Din această perspectivă, moartea devine ceva secundar pentru care trebuie să fim pregătiţi în orice moment în aşa fel încât după aceea să ne putem bucura în patria cerească o veşnicie. Când vom fi conştientizat aceasta, vom şti să dăm prioritate grijii pentru viaţa sufletului care e mult mai urgentă decât căutarea disperată a bunurilor trecătoare. Atunci ni se va face foame adevărată după sfânta Împărtăşanie şi o vom căuta mereu, încredinţaţi fiind că nu avem alt ajutor mai puternic decât Isus Cristos care ne spune şi astăzi: "Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă" (In 6,54). Ne-am putea dori oare ceva mai mult de-atât? Răspunsul conţine în sine şi o posibilă soluţie - singura de fapt viabilă, pe termen nelimitat, la actuala criză mondială mai mult ca oricând, să luăm aminte şi să redescoperim adevărul cuvintelor Mântuitorului: "Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată".

Ciprian Nesimuca