De la Euharistie la slujirea aproapelui
Lumina feței lui Cristos înviat strălucește prin trăsăturile evanghelice a cinci noi sfinți, patru italieni, între care un preot, un abate și două călugărițe, și un călugăr carmelit portughez: Arcangelo Tadini, Bernardo Tolomei, Geltrude Comensoli, Caterina Volpicelli și Nuno de Santa Maria Álvares Pereira. Liturghia cu ritul canonizării, prezidată de papa Benedict al XVI-lea, a avut loc duminică, 26 aprilie.
Sfântul Arcangelo Tadini, preot născut la 12 octombrie 1846 la Verolanuova, în provincia italiană Brescia, petrecea ore întregi în rugăciune în fața Euharistiei. "Om dăruit total lui Dumnezeu", gata în orice împrejurare să se lase călăuzit de Duhul Sfânt, era gata să identifice necesitățile urgente ale momentului și să le găsească remediu. A luat pentru aceasta inițiative concrete și curajoase, precum organizarea Societății Muncitorești Catolice de Ajutor Reciproc și întemeierea în anul 1900 a Congregației Surorilor Lucrătoare ale Sfintei Case din Nazaret. A trecut la Domnul la 20 mai 1912.
Și la sfântul Bernardo Tolomei, născut în orașul italian Siena la 10 mai 1272, iese clar în evidență iubirea pentru rugăciune. Om de vază, cu studii temeinice de drept, părăsește orașul și trăiește ca eremit în peșterile din colinele calcaroase din vecinătate, devenind "inițiator al unei mișcări monastice benedictine singulare" la celebra mănăstire de la Monte Oliveto, iar în timpul marii ciume din anul 1348 se întoarce la Siena ca să asiste monahii și concetățenii loviți de epidemie. Moare din cauza ciumei, ca adevărat martir al carității, la 20 august 1348.
O atracție deosebită pentru Isus prezent în Euharistie a simțit-o încă de mică sfânta Geltrude Comensoli, născută la Bienno, în provincia italiană Brescia, la 18 ianuarie 1847, fondatoare a Institutului Surorile Sacramentine din Bergamo. În fața Euharistiei sfânta Geltrude și-a înțeles vocația și misiunea în Biserică, aceea de a se dedica fără rezerve acțiunii apostolice și misionare, mai cu seamă în favoarea tineretului. A murit la 18 februarie 1903.
Mărturisitoare a iubirii divine a fost și sfânta Caterina Volpicelli, născută la 21 ianuarie 1839 în Napoli, fondatoarea Institutului Slujitoarele "Sfintei Inimi", care s-a străduit "să fie a lui Cristos, pentru a duce la Cristos" pe toți cei pe care îi întâlnea în orașul Napoli până la moartea sa, la 28 decembrie 1894.
O mărturie exemplară de absolută încredere în ajutorul lui Dumnezeu este și cea oferită de portughezul Nuno de Santa Maria Álvares Pereira, născut la 24 iunie 1360, în Chernache do Bonjardim. După ce a fost comandant suprem al armatei și conducător victorios, depune armele și intră în anul 1423 în conventul carmeliților. Nu a lăsat niciodată ca darurile cu care era înzestrat, calitățile personale, să treacă înaintea acțiunii supreme care vine de la Dumnezeu. S-a întors în casa Tatălui la 1 noiembrie 1431.
Benedict al XVI-lea i-a îndemnat pe toți să se lase atrași de exemplul noilor sfinți: "Hrăniți cu pâinea euharistică, noii sfinți pe care astăzi îi venerăm au dus la îndeplinire misiunea lor de iubire evanghelică în diferitele domenii în care au lucrat prin carismele lor speciale". Asemenea acestora, cine se hrănește cu trupul lui Cristos poate să traducă într-o viață de slujire a aproapelui energiile pe care le primește din contemplație și rugăciune.
Florin Jitaru