Necurăția - relația deformată cu sexualitatea
Tema afectivității și a sexualității umane este foarte complexă și de aceea este dificil să fie concentrată într-un spațiu limitat. Vom încerca să ne oprim asupra unor afirmații esențiale, fără pretenția de a epuiza subiectul.
Sexualitatea este darul lui Dumnezeu, este o componentă fundamentală a omului, una dintre modalitățile sale de a exista, de a se manifesta, de a comunica cu alții, de a simți, de a se exprima și de a trăi dragostea umană. A fi bărbat sau a fi femeie este un dar din partea lui Dumnezeu, iar un dar, în sine, este expresie a dragostei. Așadar, sexualitatea umană este un bine, dacă este trăită după planul lui Dumnezeu.
Sexualitatea găsește împlinirea sa în iubire. Biblia ne spune că Dumnezeu, după ce l-a creat pe Adam, a spus: "Nu este bine ca omul să fie singur. Îi vom da pe cineva asemenea lui ca să-l ajute" (Gen 2,18). Această expresie vrea să spună că nu este bine ca omul să fie doar pentru sine însuși, ci este chemat să se deschidă spre cineva asemenea lui și totuși diferit. Dumnezeu creează femeia pentru a înlocui egoismul (eu) cu relația (eu și tu) bazată pe egalitate, comuniune și deschidere spre un al treilea (copilul). Bărbatul și femeia sunt atrași unul de celălalt tocmai pentru a crea această comuniune care evită închiderea în sine, egoismul, propriul interes. Această comuniune se realizează în mod deplin în căsătoria creștină. Așadar, scopul sexualității nu este plăcerea, ci iubirea. "Iubirea adevărată începe atunci când nu se așteaptă nimic în schimb", spunea Antoine de Saint-Exupéry.
Necurăția este negarea iubirii. Tot ceea ce se împotrivește acestui plan minunat al lui Dumnezeu este un refuz al unui dar primit de la el, dar și o negare a iubirii, a capacității personale de a iubi și de a fi iubit. Căutarea împlinirii în iubire, printr-o iubire doar de sine duce la efectul contrar: permanenta neîmplinire și tristețea vieții. Sexul, înțeles doar ca răspuns la dorință și căutare a plăcerii, reduce persoana la "obiect" de consum, la "instrument de plăcere". Faptul că două persoane se pun de acord să trăiască o anumită experiență nu schimbă nimic din riscul ca o persoană să devină un instrument. "Iubirea este atât de mare în comparație cu sexul, pe cât e incendiul față de scânteia care l-a aprins", spunea Alexis Carrel, un medic francez convertit după ce a constatat o minune la Lourdes.
Mentalitatea răspândită consideră libertatea sexuală ca fiind semn de deschidere și descătușare de prejudecăți. "Totul și imediat" pare să fie singura logică în vigoare. Saltul peste etape face să se trăiască experiențe lipsite de sens care dezgolesc persoanele de demnitatea lor. Mass-media este erotizată la maxim și răspândește false modele care pun în mare încurcătură identitatea persoanelor care consumă producțiile respective. Cei care invocă valori precum virginitatea, castitatea, curăția sunt luați în râs, considerați înapoiați, bigoți sau fanatici. Tot acest cadru pune serioase probleme tinerilor care au curajul să își trăiască viața fără a renunța la valorile umane și creștine.
Viața curată este posibilă! "Fericiți cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu", spune Cristos. Lupta împotriva necurăției trece prin purificarea inimii, de unde vin toate relele. Celor care își păstrează inima curată, Cristos le promite că îl vor vedea pe Dumnezeu. În lupta pentru puritate, creștinul este ajutat de harul lui Dumnezeu și de: trăirea virtuții curăției (a iubi cu o inimă sinceră respectând planul lui Dumnezeu), puritatea intenției (a iubi pe cineva pentru ceea ce este și nu pentru ceea ce "oferă"), puritatea privirii exterioare și interioare (a iubi cu adevărat presupune disciplina sentimentelor și a imaginației), rugăciune (a iubi înseamnă a încredința lui Dumnezeu iubirea și persoanele iubite).
Pr. Felix Roca