Răspundem cititorilor
* Bianca-Mihaela Budău (Nicorești). Dacă întrebăm un om de rând ce este Sfânta Scriptură poate ne-ar răspunde că este o carte din care se citește la sfânta Liturghie. Însă dacă aprofundăm Sfânta Scriptură vom afla că este un mijloc prin care ne putem ruga și medita. Sfânta Scriptură sau Biblia este cuvântul lui Dumnezeu scris sub inspirația Duhului Sfânt, care ne prezintă vechea și noua alianță a lui Dumnezeu cu omenirea. Noul Testament este împlinirea Vechiului Testament, a promisiunilor, a profețiilor... Cuvântul lui Dumnezeu este ca o sabie care desparte binele de rău, este ca o lumină care risipește întunericul, este ca o apă vie care îndepărtează mizeria păcatului... Rugăciunea este oxigenul sufletului, dacă trupul este lipsit de oxigen moare, la fel și sufletul lipsit de rugăciune se îndepărtează de Dumnezeu și moare. Și care este cel mai bun model de rugăciune dacă nu cel din Sfânta Scriptură?
La cele scrise de dv. vă redăm câteva informații luate din cartea Introducere în Sfânta Scriptură, Ed. "Presa Bună": "Cuvântul "biblie" vine de la grecescul "ta biblia" care înseamnă "cărțile"; trecut la forma de feminin singular, în limba latină și în toate celelalte limbi. Într-adevăr, Biblia este o bibliotecă, cu o culegere de 73 de cărți, mai vechi sau mai noi, scrise de oameni care au avut convingerea că sunt inspirați de Dumnezeu. Biblia poartă și numele de "Sfânta Scriptură", această denumire fiind importantă din două motive: cuvântul lui Dumnezeu a fost scris, dar există și un cuvânt al lui Dumnezeu care nu a fost scris; cuvântul lui Dumnezeu reprezintă scrieri care sunt evenimente sau cuvinte rostite și apoi scrise; Biblia relatează apelurile lui Dumnezeu ca și răspunsurile pe care oamenii i le dau. Poporul căruia Dumnezeu i s-a revelat a fost mai întâi Israelul, apărut în istorie cam pe la anul 1200 î.C., popor angajat în mișcări ce au frământat Orientul antic. Totuși religia a făcut din el un popor aparte pentru că nu a cunoscut decât un singur Dumnezeu, invizibil și transcendent. Poporul a exprimat relația dintre el și Dumnezeu prin termenul juridic de "alianță". Toată existența poporului era subordonată alianței și legii care ajuta poporul să se mențină în condițiile alianței. Când creștinii au devenit conștienți că scrierile lor sacre vorbesc despre o nouă alianță, au dat numele de Vechiul Testament la toate cărțile sacre care au fost scrise până la Cristos. Terminologia vine de la latinescul "testamentum, -i" = "alianță". Astfel, avem cele două mari părți ale Bibliei: Vechiul Testament și Noul Testament, fiecare având în componența sa 46 de cărți și, respectiv, 27 de cărți. Putem spune deci că Biblia este locul prin excelență unde Dumnezeu ne vorbește; Biblia este cuvântul lui Dumnezeu care ne interpelează: "Cuvântul lui Dumnezeu este viu și plin de putere (eficace), mai ascuțit decât sabia cu două tăișuri, pătrunde până la despărțitura dintre suflet și duh, dintre încheieturi și măduvă, el judecă (scrutează) sentimentele și gândurile inimii" (Ev 4,12). Deci Biblia pe care noi o deschidem trebuie să se transforme în lumină, apă vie, sabie. Dar pentru aceasta trebuie să se înfăptuiască următorul moto: "Nu ajunge să aveți Biblie, ci trebuie să o și citiți; nu ajunge să citiți Biblia, ci trebuie să o și înțelegeți și să o meditați; nu ajunge să o înțelegeți și să o meditați, ci trebuie să o trăiți". Vreau să vă adresez îndemnul pe care sfântul Grigore cel Mare îl făcea într-o scrisoare unui laic - medicul împăratului: "Caută să meditezi în fiecare zi cuvintele Creatorului tău. Învață să cunoști inima lui Dumnezeu din cuvintele lui, pentru ca tu să poți dori mai arzător bunurile veșnice și cu mai mare dorință inima ta să se aprindă de iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele"".
* Ioana-Mădălina Blaj (Buruienești). "Îmi place foarte mult să citesc revista, sincer mă regăsesc în fiecare pagină. Atunci când sunt tristă sau pur și simplu nu mai am chef de nimic pentru că problemele sunt prea multe și interminabile, încerc să citesc revista și parcă prind viață, într-un fel sau altul prind curaj să merg mai departe, mă gândesc că Dumnezeu este cu mine, mă iubește și mă ajută. Vreau să vă felicit pentru tot ceea ce faceți, pentru toate articolele din revistă.
Vă mulțumim pentru aprecieri!
* Alma (Săbăoani). "M-am abonat la această revistă pentru că îmi place foarte mult și vreau să o citesc lună de lună. S-au întâmplat atâtea lucruri frumoase și mai puțin frumoase în viața mea și a familiei mele, dar în toate am simțit prezența lui Dumnezeu și de aceea aș dori să mărturisesc și altora să știe că în lumea aceasta care pare atât de rea există Dumnezeu. Un Dumnezeu care ne iubește și doar cei care cred în el îl pot simți aproape. Am doi copii micuți și ar trebui să mă angajez undeva, dar nu aș
pleca nicăieri în nici o țară și să-mi las copiii altora să mi-i crească. Mi-e milă de acei copii ai căror părinți sunt nevoiți să plece, dar știu părinți care au plecat de nevoie, dar după ce s-au terminat nevoile au dat de gustul banului și au uitat de nevoile copiilor. Dar eu v-am scris ca să vă mai spun un lucru, și anume că și printre noi există îngeri. Mă aflam la sfârșitul primului an de facultate și rămăsesem cu 2-3 restanțe. Era toamnă și nu aveam banii necesari pentru a merge la Iași să-mi dau restanțele. Mi-am zis: renunț. După câteva zile am discutat cu un preot și l-am întrebat ce să fac? Doream atât de mult să fac o facultate, dar părinții meu nu aveau posibilități materiale suficiente ca să mă întrețină. După discuția mea cu preotul am luat hotărârea: renunț! Terminasem liceul catolic la Bacău, un an de facultate la Iași și asta a fost tot. Într-o dimineață a venit cineva la poartă și mi-a zis: "Să mergi mai departe, căci te va ajuta un preot". Pentru mine a fost cea mai bună veste. Chiar de-a doua zi mi-am dat restanțele și încetul cu încetul am terminat și facultatea cu ajutorul acestui preot care, privind în urmă, îl consider un înger. Acum nu lucrez pentru că am doi copii mici, dar asta nu înseamnă că nu mi-a folosit la nimic facultatea. Cu siguranță, o să vină timpul când am să și lucrez. Tot în facultate, la întâlnirile catehetice pentru tineri, l-am întâlnit pe soțul meu... Am un soț bun și doi copii minunați. Îi mulțumesc din tot sufletul celui care m-a ajutat și Domnul să-l răsplătească așa cum știe el mai bine!"
Mărturia dv. este de apreciat. Recunoștința pentru cei care ne-au ajutat e o floare rară. Vă mulțumim că ne-ați scris și cu privire la copiii lăsați acasă fără părinți. Este adevărat că familia, celula de bază a societății, este într-o mare criză. Să înălțăm spre Domnul o rugăciune pentru toate acele familii care trec printr-o astfel de criză.
* Cristina Koch Smău (Piatra Neamț). Ne-ați scris despre un eveniment ecumenic care a avut loc la Roman la Institutul Teologic "Sfântul Francisc de Assisi" în zilele de 26 și 27 ianuarie. Ne bucurăm că apreciați momentele de rugăciune, cântare și priveghere. Într-adevăr, "biruința cerului a fost întărită și de această dată". Dorim și noi ca în lume "să nu-și afle sălaș decât pacea și unitatea tuturor sufletelor".
* Iosif Iacob (Roman). "Postul nu înseamnă a ne strădui să facem multe sacrificii sau a ne impune o multitudine de privațiuni. Postul, după exemplul lui Isus Cristos, înseamnă renunțare la tot ce înseamnă ură și egoism, la tot ce ne întinează sufletul și ne predispune la păcat. Umilința, simplitatea, iertarea, dăruirea de sine, iubirea față de aproapele sunt virtuțile creștinului adevărat. În timpul postului i-am putut cere lui Dumnezeu să ne reînnoiască sufletul și mintea, să ne dea o viață nouă astfel ca la Paști să ieșim din mormântul păcatului și să înviem cu Isus la o viață plină de bucurii".
Vă mulțumim pentru gândurile frumoase pe care le-ați scris cu privire la post.
* Ioan Cojan (Traian). "Îmi amintesc adesea de o frumoasă icoană a Bunei-Vestiri care se afla în casa părintească. Pe când încă mai eram copil, curiozitatea m-a făcut s-o întreb pe mama ce înseamnă Buna- Vestire. Mama, după o scurtă reflecție, mi-a spus: "Să știi că dacă nu era Buna-Vestire nu ar fi fost nici Crăciunul". Deși atunci nu am înțeles adevărata semnificație a Bunei-Vestiri, când am crescut mai mare am putut înțelege că mama dăduse un răspuns destul de înțelept. O dată cu trecerea timpului am voit să reflectez și să aprofundez cu mai multă atenție misterul Bunei-Vestiri și am putut constata că, de fapt, acest mare mister are o dublă semnificație: venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu și zămislirea care s-a produs atunci când Fecioara Maria a acceptat să devină mama lui Isus".
"Solemnitatea Bunei-Vestiri este corelată în mod evident cu solemnitatea Nașterii Domnului nostru Isus Cristos, de la 25 decembrie, pe care o precedă cu nouă luni. Buna-Vestire este o sărbătoare a întrupării Cuvântului, distinctă întru totul de sărbătoarea Nașterii Domnului nu numai prin data diferită la care se celebrează, ci și prin conținutul ei. Sărbătoarea Bunei- Vestiri din data de 25 martie se celebra cu certitudine în Orient cel puțin, începând din secolul al VI-lea, dar prima documentație sigură a unei celebrări pe data de 25 martie apare abia în secolul următor, chiar dacă predici despre Buna-Vestire găsim încă din timpul sfântului Petru Crisologul (? 450)" (Din Sărbătorile sfintei Fecioarei Maria, de Aurel Iștoc, Ed. "Sapientia").