Sacramentul carităţii

Euharistia: mister de crezut, de celebrat şi de trăit

Sacramentul carităţii (Sacramentum caritatis) este titlul celui de-al doilea document important al papei Benedict al XVI-lea (publicat la 13 martie), după ce anul trecut a semnat enciclica Deus caritas est.

Documentul adună relatările şi propoziţiile celor 252 de părinţi sinodali din cinci continente care s-au reunit la Vatican cu ocazia Celei de-a XI-a Adunări Generale a Sinodului Episcopilor (2-23 octombrie 2005) pentru a analiza tema "Euharistia, izvor şi culme a vieţii şi misiunii Bisericii".

Titlul documentului (Sacramentum caritatis) preia expresia folosită de sfântul Toma de Aquino prin care a definit misterul Euharistiei.

Cea mai mare parte a textului este dedicată învăţării cum să trăim mai intens Liturghia şi să reflectăm asupra frumuseţii sale.

Având o introducere, trei părţi şi o concluzie, conţinutul documentului este distribuit în 97 de paragrafe. Cele trei părţi ale exortaţiei sunt: Euharistia, mister de crezut; Euharistia, mister de celebrat; Euharistia, mister de trăit.

Reflecţiile asupra Euharistiei sunt întărite de indicaţii cu caracter practic care încearcă să reînnoiască iubirea şi veneraţia catolicilor pentru acest sacrament.

Dincolo de importanţa Liturghiei, documentul îndeamnă să fie învăţaţi copiii despre frumuseţea petrecerii timpului cu Isus, insistă la a redescoperi adoraţia euharistică şi practica mărturisirii frecvente, vorbeşte de folosirea limbii latine, mai ales în Liturghiile internaţionale, oferă îndrumări pentru predică, pentru ritul păcii şi pentru încheierea Liturghiei.

Benedict al XVI-lea invită la a avea o grijă specială pentru frumuseţea liturgiei: "Nu este simplu estetism, ci o modalitate prin care adevărul iubirii lui Dumnezeu în Cristos ajunge la noi, ne fascinează, ne răpeşte".

Un rol important trebuie acordat cântului liturgic, evitând "introducere de genuri muzicale care nu respectă sensul liturgiei" şi valorizând în schimb "în mod adecvat" cântul gregorian.

În privinţa participării active a laicilor la celebrarea Liturghiei, documentul notează că prin participare nu se înţelege "o simplă activitate exterioară", ci mai curând "a fi conştienţi de misterul care se celebrează şi de raportul său cu existenţa cotidiană".

Există apoi în text sublinierea participării la Euharistie duminica, în ziua Domnului, şi zi de odihnă şi încetare a muncii: duminica să nu sfârşească prin a fi - se spune în text - "o zi golită de Dumnezeu", iar "omul să nu se lase aservit muncii", "să nu o idolatrizeze".

Benedict al XVI-lea invită la a trăi în mod profund misterul euharistic, al cărui conţinut este "a fi iubiţi şi a iubi la rândul său pe alţii". Creştinul este astfel chemat să mărturisească în mod concret pe plan social şi politic iubirea lui Cristos, făcându-se "pâine frântă pentru alţii" şi angajându-se "pentru o lume mai justă şi fraternă", denunţând scandalul foametei, drama refugiaţilor, discrepanţa crescândă dintre bogaţi şi săraci provocată de "anumite procese de globalizare".

În concluzia documentului, Benedict al XVI-lea arată că "Euharistia este la originea oricărei forme de sfinţenie. Enumeră apoi o serie de sfinţi care au trăit o viaţă autentic creştină datorită evlaviei lor euharistice. Pontiful repropune apoi declaraţia unor creştini din Africa de Nord care, la începutul secolului al IV-lea în localitatea Abitine, sfidând interdicţia de a celebra ziua Domnului, au fost martirizaţi în timp ce declarau că nu pot trăi fără Euharistie, fără hrana Domnului: sine dominico non possumus.

Documentul se încheie cu rugăciunea ca Duhul Sfânt să aprindă în noi aceeaşi ardoare pe care au simţit-o ucenicii de la Emaus şi să reînnoiască în viaţa noastră uimirea pentru splendoarea şi frumuseţea care strălucesc în ritul liturgic, semn eficace al frumuseţii infinite a misterului sfânt al lui Dumnezeu.