Răspundem cititorilor
* Ne-au mai scris de sărbători: Maria Anti (Sighetu Marmației); Mioara Popescu (Câmpina); Trandafira Rufă și familia Niculescu (Constanța); Fundația "Să-i ajutăm iubindu-i" (Piatra Neamț); Surorile Benedictine (Viișoara, jud. Neamț); Surorile "Sfântul Carol Borromeu" (Gioseni); pr. Gheorghe Condor (Satu Mare); pr. Anton Butnaru (Lugoj). Vă mulțumim.
* Marta Bortoș (Dărmănești). "Am primit scrisorile de la persoanele care au dorit să corespondeze cu mine. Deși nu am reușit să răspund tuturor solicitărilor, încerc să-mi îndrept greșeala cerându-mi scuze de la cei care mi-au scris... Cu toții suntem recunoscători pentru binecuvântarea pe care Dumnezeu a revărsat-o în anul 2006 asupra noastră. Printre scrisorile primite a fost și una de la deținutul Gheorghe Adumitroaie care dorește prin intermediul revistei să mulțumească pr. Petru Adrian Drăgan care se ocupă de deținuții din penitenciarul Gherla și căruia îi dedică câteva versuri: "Cu pas domol, smerit pășește / Printre aceste ziduri înfiorate / Își face cruce când zărește / Capela sfântă de departe. // Când vocea-i blândă și tenoră / Se aude din altar duioasă / Ne închinăm umili o oră / Uimiți de-o dragoste aleasă"".
Nădăjduim că persoanele care v-au scris vă vor accepta scuzele. Totuși vă recomandăm, dacă ați promis, să faceți un minim efort și să le răspundeți pentru că așa e normal și creștinește. Mulțumim pentru urări și pentru poezia de Crăciun!
* Ioan Cojan (Traian). "Continuând a reflecta asupra textelor din Biblie, găsim și în Noul Testament unele capitole care, la prima vedere, par a fi mai greu de înțeles. Un caz mai concret sunt capitolele unde evangheliștii relatează despre rudele și frații lui Isus. Dacă ne oprim la capitolul 12 din "Evanghelia după sfântul Matei", unde se spune: "Pe când Isus vorbea mulțimii iată mama lui și frații lui stăteau afară, căutând să vorbească cu el", observăm că, aparent, din acest text se poate deduce că Isus ar mai fi avut și alți frați... Într-o stațiune am avut ocazia să cunosc o familie, soț și soție, care voiau să mă convingă că Isus a mai avut și alți frați, mergând până acolo încât, pretindeau că știu și numele fiecărui frate în parte... Le-am explicat că în vechime și chiar în timpul lui Isus, rudele apropiate și în mod deosebit verii se considerau a fi frați între ei. Deci este cât se poate de clar că la capitolul menționat mai sus este vorba de mama și verii lui Isus, care căutau să vorbească cu el. Totuși, am remarcat un fapt pozitiv la familia aceea: de fiecare dată o numeau pe Fecioara Maria "Maica Domnului". Fie ca Preacurata Fecioară Maria să ne dăruiască înțelepciunea necesară să putem înțelege și să urmăm cu încredere învățăturile din Sfânta Scriptură".
Despre expresia "frații lui Isus" s-a mai scris pe paginile acestei reviste. Vă rugăm să consultați numerele vechi pentru a vedea răspunsul în întregime. O explicație argumentată apare și în Noul Testament cu explicații care a apărut la Editura "Sapientia" în traducerea pr. Alois Bulai și a pr. Anton Budău. Oricum răspunsul oferit de dv. este bun.
* Ioan Crișu (Pădureni, județul Bacău). ""Spală-mă, Doamne, cu isop și voi fi curat și mai mult decât zăpada mă voi albi". Cu aceste cuvinte s-au încheiat sărbătorile la care privesc în urmă cu părere de rău și mi se pare că am pierdut ceva frumos, adică acele sărbători în care Mântuitorul nostru Isus Cristos era în mijlocul nostru prin colindele care se auzeau peste tot. Nu știu, mi se pare mie, dar parcă toate aceste sărbători au trecut prea repede. Eu, unul, aș vrea mult ca această perioadă să nu se mai termine niciodată. Mă gândesc la faptul că timpul se îndreaptă spre acea perioadă de jignire și suferință, în care Isus va fi dat pe mâna călăilor și va fi judecat, torturat, scuipat, bătut și apoi răstignit pe cruce. Mă gândesc ce puțin timp de bucurie a avut Isus și cu ce pași repezi se îndreaptă spre suferință. Este exact asemenea vieții noastre, la fel ni se întâmplă și nouă. Am stat și m-am gândit care au fost clipele cele mai frumoase ale vieții mele. Mai exact, au fost cele ale copilăriei. Din momentul în care am început să mă maturizez, au început necazurile și la fel de repede a trecut timpul pe lângă mine: m-am trezit matur, bătrân și încet-încet, neputincios și fără a mai avea energia pe care o aveam în tinerețe, se apropie ziua judecății... Haideți să ne hotărâm să fim iarăși copii, să fim buni, să ne iubim unul pe altul și să ne iertăm tot așa de repede cum ne iertăm atunci când eram copii. Eu îl rog pe bunul Dumnezeu să ne ierte pe toți și să ne dea acea bunătate de care avem cu toți nevoie. Vă doresc "Un an nou fericit" cu cât mai multe împliniri și realizări și cu speranța că intrarea noastră în Uniunea Europeană nu va fi un dezavantaj, ci un avantaj. Doresc multă sănătate și putere de muncă la toți cei care lucrează la redacție și tuturor clericilor din țară și din întreaga lume. Multă sănătate tuturor acelora care nu au pe nimeni. Dumnezeu să le poarte de grijă și să-i însoțească pe drumul cel bun".
Vă mulțumim că ne-ați scris! Gândurile dv. ne-au impresionat.
* Iosif Iacob (Roman). "Să căutăm permanent să ne hrănim cu trupul și sângele Mântuitorului nostru, pâinea cea vie coborâtă din cer. Nu putem sta pasivi și indiferenți la jertfa lui Cristos. Când la sfânta Liturghie, Isus, prin mâinile sfinte ale preotului, vine pe altar la prefacere, mulți așa-zișii creștini privesc cu indiferență și răceală ca la un spectacol banal, în loc să îngenuncheze cu smerenie în semn de închinare și adorare față de cel ce ne-a adus mântuirea. Îngerii, heruvimii și serafimii, chiar și sfânta Fecioară Maria, Maica sa, îi aduc laudă și slavă. Oare noi, care spunem cu nonșalanță: "Nu mă așez în genunchi pentru că-mi murdăresc prețioasele haine, nu pot sta în genunchi pentru că mă dor oasele, sau nu am chef să stau în genunchi", mă întreb suntem mai presus de oastea cerească sau de sfânta Fecioară Maria? Dacă Domnul Isus ar fi spus pe drumul crucii la fel ca noi, ce s-ar fi întâmplat cu noi?... La sfânta Liturghie când preotul spune: "Sus inimile", noi răspundem: "Le avem la Domnul". Oare câți dintre noi atunci când răspundem la sfânta Liturghie suntem cu sufletul și cu gândul la ceea ce spunem?
Să sperăm că cele sesizate de dv. se vor verifica din ce în ce mai puțin.
* A.M. (Bacău). "Vin cu o mare rugăminte la dv. să mă ajutați să înțeleg ritualul care are loc atunci când o tânără vrea să devină călugăriță. De la niște credincioși catolici am aflat că într-un astfel de caz familia tinerei organizează chiar și o "nuntă" după ce tânăra devine călugăriță. Vreau să știu cum stau lucrurile în Biserica Catolică. Vă mulțumesc".
Nu se poate vorbi despre un "ritual" anume atunci când un tânăr sau o tânără intră într-o mănăstire pentru a se consacra total lui Dumnezeu. Persoanele care aleg în mod liber să trăiască viața călugărească au nevoie de o pregătire specială în acest sens, așa cum viitorii preoți, de exemplu, se pregătesc îndelung pentru acest moment. Prin urmare, viitoarele călugărițe sau viitorii călugări trec prin câteva perioade importante de formare. Se vorbește în acest sens despre o perioadă de aspirandat (candidații care aspiră fac o experiență de viață în mănăstirea în care intenționează să intre); este apoi o perioadă de postulandat (adică un așa-numit "an vocațional"), în care fiecare persoană se verifică pe sine însăși cu privire la vocația pe care vrea să o urmeze; apoi este o perioadă de noviciat (de obicei, unul sau doi ani), în care persoanele respective iau o decizie finală în privința vocației (o urmează sau decid să renunțe la acest mod de viață). Atunci când vorbim despre persoane consacrate, vorbim implicit și despre anumite "voturi" pe care acestea le fac: votul sărăciei, al ascultării și al castității. Momentul depunerii acestor voturi este, desigur, unul deosebit de important. El reprezintă un nou început de drum, o nouă etapă în viața persoanei respective, o angajare totală în slujirea lui Dumnezeu și a oamenilor. Momentul solemn al depunerii voturilor este marcat și printr-o sărbătoare sau prin așa-numita "nuntă". Atunci vin părinții, rudele, cunoscuții care participă la Liturghia depunerii voturilor, aduc flori, se bucură și adresează felicitări... Această zi este considerată ca ziua nunții lor. Se vorbește despre nuntă pentru că se consideră ca fiind o căsătorie între candidat și Cristos. Celebrarea și Liturghia ca atare scot în evidență acest lucru. În cadrul celebrării, dacă ne referim la călugărițe, candidata este întrebată despre intenția ei, i se înmânează inelul și vălul. Iată cum este "Ritualul depunerii voturilor": De obicei, candidatele merg în procesiune în biserică. După Evanghelie, superioara mănăstirii în care intră candidatele le strigă pe nume și le invită să se apropie de altar. Candidatele își exprimă încă o dată intenția de a se consacra lui Cristos. Se cântă litania tuturor sfinților și candidatele reînnoiesc propunerea de a trăi în curăție, ascultare și sărăcie cu dorința de a-l urma pe Isus, asemenea sfintei Fecioare Maria. Urmează rugăciunea de binecuvântare. Surorile depun voturile cu lumânarea aprinsă și primesc inelul, semn al dăruirii lor lui Cristos, mirele pe care l-au ales; sunt invitate să poarte inelul cu fidelitate "ca să ajungă la nunta veșnică din ceruri". De cele mai multe ori, li se înmânează și un văl alb, simbol al fecioriei și al consacrării în slujba lui Cristos și a Bisericii; de asemenea, li se înmânează și cartea de rugăciuni numită Breviar, simbol al rugăciunii de mijlocire pe care trebuie s-o facă pentru mântuirea lumii.