Figuri ilustre. Mons. dr. Anton Gabor

Mons. dr. Anton Gabor rămâne cea mai ilustră personalitate din istoria Institutului "Presa Bună" din Iaşi şi totodată unul dintre cei mai de seamă ziarişti catolici români din prima jumătate a secolului al XX-lea.

S-a născut în 1883 la Tămăşeni, iar după strălucite studii în Seminarul "Sfântul Iosif" din Iaşi şi la Universitatea din Innsbruck a fost hirotonit preot în 1908. A activat ca profesor la Seminarul diecezan din Iaşi şi în Parohia Gherăeşti, dedicându-se, apoi, pentru tot restul vieţii dezvoltării presei. Era convins de însemnătatea acestui tip de presă creştină în viaţa catolică.

A fondat în 1913 Lumina creştinului, iar după Primul Război Mondial Sentinela catolică; aceasta în 1933 a luat denumirea de Dacia creştină. În 1926 a fondat Institutul "Presa Bună", pus sub ocrotirea sfintei Tereza a Pruncului Isus.

"Un apostol al presei bune, de talia Mons. Gabor - se scria în Almanahul "Presa Bună" din anul 1934, cu ocazia jubileului de 25 de ani de preoţie al Mons. Gabor -, trebuie preţuit ca un dar al lui Dumnezeu pentru binele catolicilor din România şi merită tot sprijinul din partea fiecăruia, pentru a-şi continua opera pe care o conduce cu atâta zel şi jertfă şi pentru care însăşi pronia dumnezeiască pare a-l fi destinat".

Mons. A. Gabor este cel care a pus bazele programului editorial al Institutului "Presa Bună", a dotat institutul cu o tipografie proprie şi a deschis filiala Institutului "Presa Bună" de la Chişinău. Rostul tipografiilor de la Institutul "Presa Bună" era acela de a tipări "cărţi folositoare pentru popor", în cunoscutele serii Istorioare morale, Religioase şi Vieţile sfinţilor. Se poate spune că timp de decenii, Institutul "Presa Bună", sub coordonarea Mons. A. Gabor, a fost un loc de întâlnire şi de formare intelectuală pentru mulţi preoţi şi laici, atât din Dieceza de Iaşi cât şi din celelalte dieceze.

A fost cucerit de ideea fondării unui săptămânal catolic, în colaborare cu Arhidieceza de Bucureşti, motiv pentru care în 1935 şi-a dat acordul pentru fuzionarea revistei Dacia creştină cu ziarul Farul nou, ce a fost fondat la Bucureşti cu un an înainte.

Rodnica sa activitate culturală a fost urmărită cu interes şi apreciată de toate publicaţiile catolice ce apăreau la acea dată în ţară, iar oficiosul Sfântului Scaun, ziarul L'osservatore romano din 18 octombrie 1934 îl omagia pe Mons. A. Gabor într-un articol având titlul "Un jubileu al presei catolice". Tot Sfântul Scaun i-a răsplătit energica sa activitate, acordându-i la 5 februarie 1924 onorificenţa de camerier secret al papei Pius al XI-lea şi titlul de Monsenior.

La 14 ianuarie 1936, ziarul Farul nou din Bucureşti scria: "Cine-l cunoaşte pe Mons. Gabor îi ştie pasiunea pentru presă, goana lui după tipografie. Toată misiunea lui apostolică e închinată acestui dor mare de a vedea vie pretutindeni, dar mai ales în capitala României, o presă creştină, modernă, răspunzând dârz la toate problemele actuale, atât de pornite în toate direcţiile vântului tragic de circulaţia de idei internaţionale ce sfâşie Europa şi lumea toată. În aşteptarea idealului său larg, Mons. Gabor îşi continuă de aici, neîntreruptă, activitatea lui la Iaşi. Din când în când, apare şi la noi cu atâta idealism înflăcărat în singurătate, cu atâta pornire, c-ar răsturna munţii, ar aluneca pe ape, ca divinul său protector, care când va binevoi, va răsplăti în plin... atâta elan către el".

Mons. A. Gabor moare la Iaşi, la 19 februarie 1936, după o viaţă de apostol, plină de credinţă, trăită pe altarul jertfei.

Dr. Dănuţ Doboş