Competiţia pentru iesle

Aşa cum este lesne de observat, de Crăciun, în magazinele noastre, găseşti tot ce vrei. De la brazi artificiali până la cei mai scumpi brazi naturali, de la globuri, la beteală de pus în brad, de la cozonac până la cele mai sofisticate bomboane. Moş Crăciun este şi el prezent peste tot, de la emisiunile de la radio până la cele de divertisment, de la televizor, din pieţele publice până în camerele copiilor noştri. Şi împarte daruri după daruri, fără să lase impresia că i s-ar termina vreodată.

Ceea ce se găseşte mai puţin în magazine, iar dacă se găsesc sunt puse undeva pe rafturile mai dosite, sunt ieslişoarele care reprezintă naşterea Mântuitorului. Uneori e scandalos să vezi cum piaţa a confiscat o sărbătoare religioasă, cum îi schimbă sensul şi-i îndepărtează pe oameni de la adevăratul ei conţinut.

În ciuda tuturor acestor constatări, poate sumbre, anul trecut o familie de prieteni ne-a făcut cadou, ce credeţi? O iesle! O iesle deosebit de frumoasă, formată din mai multe piese, din care, bineînţeles că nu lipseau pruncul, sfânta Fecioară Maria, sfântul Iosif, magii şi păstorii. Pentru a întregi atmosfera, erau chiar şi câteva animale. Ce mai! O frumuseţe de iesle! Exista însă o problemă. Erau doar micile statui, nu şi ieslea propriu-zisă.

Pentru a ne bucura din plin de cadoul primit, am propus la nivel de familie, împărţiţi pe două grupe, fiecare să prezinte un proiect. Pe de-o parte noi, eu şi soţia, pe de altă parte cei trei copii, doi băieţi şi o fetiţă.

Totul a început în prima săptămână din Advent. Fiecare era interesat ca micile statui să fie aşezate în proiectul pe care avea să-l propună. Era ca o cursă contra cronometru. Îi vedeam pe copii cum căutau materiale, cum făceau desene şi ascundeau cât mai bine proiectul pentru a nu fi văzut de cealaltă echipă. Evident, eu eram cel care trebuia să plătesc toate ideile care le veneau copiilor.

Intenţia mea nu era neapărat să câştige cineva, ci, lucrând împreună la un asemenea proiect, să-i ajut să se înţeleagă mai bine între ei, să se ajute, să pună în comun toate resursele lor de imaginaţie şi mai ales să pătrundă cât mai bine misterul naşterii lui Isus. Îi surprindeam citind din Noul Testament, din evanghelii, despre naşterea lui Isus. Mi-am dat seama că doreau să ştie cât mai bine atmosfera din timpul lui Isus. Priveam împreună cu soţia şi ne minunam. Văzându-i pe copii cum lucrează, noi am abandonat proiectul, lăsând doar să se înţeleagă că îl continuăm.

Ceea ce m-a surprins şi mi-a plăcut foarte mult, a fost că, cel puţin în această perioadă, copiii noştri nu s-au mai certat, nu i-am mai auzit strigând unul la altul, erau mai ascultători şi doreau din toată inima să aibă o iesle unicat. De fapt, era şi prima pe care o aveam vreodată.

După două săptămâni de căutări, de lecturi, de proiecte pe hârtie şi chiar de discuţii cu preoţii din parohie, ieslea a fost gata.

Pentru a nu-i descuraja, din partea mea şi a soţiei am prezentat o cutie pe care am propus să punem crengi de brad şi fân, iar pe fân să aşezăm micile statui. Era o improvizaţie de moment! Doar eram într-o competiţie! Evident că am fost descalificaţi!

Proiectul prezentat de copii a fost cel mai bun. Am aşezat ieslea într-un colţ al camerei, s-a împodobit şi un brad frumos, s-au cuplat cablurile la priză şi deodată în familia noastră a fost cu adevărat o atmosferă de Crăciun.

Dincolo de frumuseţea ieslei, a ingeniozităţii de care au dat dovadă copiii în executarea ei, bucuria Crăciunului se simţea pe feţele tuturor.

Începând de anul trecut, copiii mei ştiu că cel mai frumos dar de Crăciun este pruncul Isus care împarte între membrii familiei înţelegere, bucurie şi iubire. Este exact ceea ce au realizat ei lucrând la confecţionarea ieslei.

După Liturghia din noaptea de Crăciun, pruncul Isus le-a adus şi darurile care până anul trecut erau aduse de Moş Crăciun! (Petru)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba