Naşterea unei vocaţii

Prima întâlnire mondială a preoţilor, diaconilor, călugăriţelor şi călugărilor ţigani, având tema: "Cu Cristos, în slujirea poporului ţiganilor", s-a desfăşurat la Roma în perioada 22-24 septembrie, fiind organizată de către Consiliul Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor.

Benedict al XVI-lea a salutat participanţii în alocuţiunea de la rugăciunea Angelus, duminică, 23 septembrie, la Castel Gandolfo, îndemnând la îndepărtarea discriminărilor ce se comit în dauna acestei populaţii.

Este în afara oricărei îndoieli că vestirea evangheliei în rândul ţiganilor nu este o îndatorire uşoară, mai ales din cauza dificultăţilor culturale. Redacţia centrală Radio Vatican a contactat pe Mons. Mario Riboldi, care de decenii este prezent în mijlocul ţiganilor din întreaga Europă.

- Cum s-a născut însă vocaţia dv. şi ce v-a determinat să vă petreceţi ultimii 50 de ani în rulotă?
Eram preot de circa o lună şi mergeam cu bicicleta în satul vecin să mă spovedesc. Pe drum, am văzut un grup de nomazi. M-am întrebat: "Cine le vesteşte evanghelia acestor oameni?". Şi iată-mă, după 54 de ani, făcând în continuare acelaşi lucru: să duc evanghelia la oameni care de obicei sunt alungaţi sau, oricum, ţinuţi la o anumită distanţă.

- Care sunt dificultăţile majore în evanghelizarea populaţiei rromilor?
Prima greutate este aceea de a deveni cu adevărat un rrom, pentru că mentalitatea nomadului este foarte diferită de a unui sedentar, şi pentru a deveni unul dintre ei trebuie să intri în mod treptat, încet-încet, astfel încât să înveţi ceea ce este important pentru un nomad şi să renunţi la ceea ce pentru el este fără valoare. Pentru a da un exemplu, a trebuit să învăţ diferitele limbaje care sunt în Europa şi nu mi-a mai rămas timp să învăţ engleza. Nu ştiu engleză, dar merg oriunde în Europa vorbind limba rromilor, sinti, cale...

- În timpul primei întâlniri mondiale a persoanelor consacrate ţigane, la Roma, a venit apelul papei la evitarea oricărei forme de discriminare faţă de această populaţie, dar şi un apel insistent adresat ţiganilor de a se reconcilia cu societatea înconjurătoare, respectând obligaţiile vieţuirii în comun. De ce este însă atât de greu să se ajungă la integrarea rromilor?
Cuvântul "integrare" nu înseamnă "asimilare". Dar mă tem şi de termenul "integrare", pentru că un lucru este teoria şi un altul practica. În cele din urmă, e posibil să fie înglobaţi de populaţia majoritară şi să dispară, ceea ce nu este un pericol secundar.

Radio Vatican (25 septembrie)