Răspundem cititorilor

- Maria Elisabeta Niculescu (Constanţa). "Aş dori să ştiu câte ceva despre viaţa sfântul Cristofor".
În Vieţile sfinţilor nu este menţionată viaţa sfântului de care vă interesează, dar am căutat şi am găsit pe situl "Pro familia", 26.07.2005, câte ceva despre acest sfânt. "Se spune că era un bărbat uriaş şi urât ai cărui părinţi erau un rege păgân şi o creştină. Ea s-a rugat Fecioarei Maria să aibă un copil. Acest copil, ajuns matur, s-a convertit la creştinism datorită învăţăturilor unui călugăr numit Babylas. Dorind să slujească celui mai puternic din lume, el a slujit pe rând un rege, pe Satana şi la urmă pe Dumnezeu. Una dintre cele mai cunoscute legende despre sfântul Cristofor spune că într-o zi el a ajutat să treacă râul pe un copilaş. Dar cu fiecare pas înaintat povara de pe umeri devenea tot mai grea, astfel încât se temea să nu cadă în râu şi să se înece. Acel copil era Isus, iar povara de pe umeri era greutatea unei lumi păcătoase pe care copilul o purta pe umerii săi. De aici vine numele Cristofor, adică "purtător de Cristos". El este considerat sfântul patron al călătorilor. Este venerat îndeosebi în sudul Germaniei, Austria şi nordul Italiei. El este unul dintre cei 14 sfinţi ajutători a căror veneraţie a fost promovată de dominicanii germani. Sfântul Cristofor este reprezentat în simbolistica creştină cu copilul Isus pe umeri, rezemat de un toiag înalt, traversând un pârâu. În noua revizuire a calendarului liturgic de către papa Paul al VI-lea, datorită numărului mare de sărbători acumulate de-a lungul secolelor au fost scoşi sfinţi a căror existenţă istorică se bazează mai mult pe tradiţie decât pe fapte concrete. Desigur, nu este vorba despre o decanonizare a lor. Sfântul Cristofor, sărbătorit înainte în ziua de 25 iulie, se bucură şi astăzi de devoţiunea şi rugăciunile unei lumi întregi".

- Liliana Adam (Luizi-Călugăra). În scrisoarea dv. ne-aţi amintit cât de necesară este rugăciunea pentru misionari şi pentru vocaţia misionară. Rugăciunea profundă, spusă cu inima pentru aceşti lucrători în via Domnului, este cel mai de preţ dar ce poate fi făcut acestor aleşi slujitori ai Domnului, care, nu de puţine ori, ajung la sacrificiul suprem, acela de a-şi da viaţa slujindu-l pe Cristos până la ultima suflare. Îndemnul dv. e bine-venit deoarece în luna octombrie este Ziua Mondială a Misiunilor: "De aceea noi, creştinii, trebuie să înălţăm rugăciunile noastre către Dumnezeu şi pentru aceia care au murit pentru Cristos în mod violent sau care şi-au consacrat propria viaţă, conştienţi fiind de riscurile pe care le întâmpină fără să-şi abandoneze misiunea. Să ne rugăm şi pentru cei care în orice colţ al lumii suferă şi plătesc cu propria lor viaţă credinţa în Cristos. Rugăciunile noastre sunt de mare preţ pentru toţi misionarii. Niciodată să nu uităm să ne rugăm ca ei să-şi poată desfăşura cu seninătate şi în deplină libertate misiunea lor de evanghelizare".
Vă mulţumim şi pentru versurile trimise şi ne rugăm ca îndemnul dv. - ca fiecare creştin să devină misionar acolo unde trăieşte - să fie un imbold pentru fiecare dintre noi.

- Sara (Bucureşti). "O spovadă bună se face numai cu căinţă, propunere şi mărturisire a păcatelor venite din toată inima. Acestea sunt cerinţele şi se pare că acest lucru s-a cam uitat".
Am redat acest crâmpei din scrisoarea dv. şi din dorinţa ca toţi cei care citesc revista să-şi amintească de această îndatorire a fiecărui creştin, care nu trebuie să devină ceva stereotip în viaţa noastră, gen am făcut-o şi pe asta, ci să conştientizăm importanţa pe care sfânta Spovadă o are pentru noi în a ne apropia de Dumnezeu şi a accede la împărăţia lui.

- Anna Cricopol (Câmpulung-Muscel). Atât scrisoarea dv. cât şi experienţele trăite în trecut şi în prezent ne-au întristat foarte mult. Unii consideră pe nedrept, aşa cum aţi menţionat foarte bine şi dv., că regimul comunist "nu poate fi condamnat, el nu a comis crime şi ilegalităţi, abuzuri, samavolnicii strigătoare la cer, că victime nu au fost şi nu sunt nici în prezent". Am înţeles şi faptul că "viaţa lor, a acestor martiri de fiecare zi, este o moarte permanentă; în ceea ce mă priveşte, faptul că totuşi mai exist poate fi considerat un miracol". Suntem alături de dv. în rugăciune şi fie ca bunul Dumnezeu să vă dea puterea să depăşiţi toate încercările prin care încă mai treceţi.