Secretul Maicii Tereza

Care era secretul Maicii Tereza de Calcutta? Părintele Brian Kolodiejchuc, postulator al cauzei de beatificare, unul dintre cei trei întemeietori a ramurii sacerdotale a Misionarilor Carităţii, dezvăluise agenţiei Zenit, într-un interviu publicat la 20 decembrie 2002, câteva aspecte ale spiritualităţii călugăriţei, care au reieşit ca urmare a cercetărilor aprofundate, adunate în 80 de volume. În vederea celui de-al X-lea aniversar al morţii Maicii Tereza, care a fost la 5 septembrie, propunem acel interviu pentru prima dată cititorilor de limba română.

- Maica Tereza a trezit mare admiraţie în lume, prin dăruirea sa faţă de cei mai săraci dintre săraci. Cum a fost posibil, pentru o femeie fragilă ca ea, să meargă pe străzile din Calcutta şi din lume pentru a îngriji rănile leproşilor şi a-i mângâia pe "paria" din societăţile noastre moderne?
Cred că elementul cheie al vieţii sale este dat tocmai de faptul că este o femeie total îndrăgostită de Isus. Am găsit scrieri care provin din timpul tinereţii sale, în care afirmă că Isus era prima sa iubire. Sunt scrieri în care Tereza vorbeşte ca o fată îndrăgostită. Pentru ea, faptul de a se dedica nevoiaşilor, celor mai săraci dintre săraci, constituia un răspuns la o chemare. Chiar şi în momentele de întuneric mai mare, rămânea sigură de autenticitatea chemării lui Isus. Era ferm convinsă de acea frază pe care o repeta adesea: "opera lui Dumnezeu". Se simţea ca un stilou în mâinile lui Dumnezeu; ca un instrument al său.

- Orice beatificare este un mesaj adresat lumii. Care este mesajul pe care Biserica l-a dat o dată cu beatificarea Maicii Tereza?
Mesajul central este cel al iubirii. Iubire faţă de Dumnezeu şi nu numai faţă de aproapele. În perioada în care simţea chemarea de a întemeia Congregaţia Misionarelor Carităţii, trecea printr-o puternică încercare interioară; un moment spiritual în care nu simţea nici o mângâiere. Totuşi, şi în aceste momente de încercare, iubirea era cea care o stimula să răspundă la misiunea sa. Într-o ocazie în care i-a fost dată o recunoaştere publică, primul ministru indian Indira Gandhi a rostit cuvinte cu această nuanţă: "În această lume aşa de frenetică sunt uşor de uitat lucrurile cele mai esenţiale. Maica Tereza ne învaţă că iubirea este lucrul cel mai esenţial". În acelaşi timp, viaţa sa este plină de exemple de iubire faţă de alţii. Nu numai faţă de cei săraci, ci faţă de orice persoană pe care o întâlnea: surorile Misionare ale Carităţii, persoanele care le vizitau etc. În definitiv, Maica Tereza ne lasă acest mesaj: a face lucrurile obişnuite cu o iubire neobişnuită. Atunci când le vorbea celor pe care îi întâlnea, spunea că această atitudine nu trebuia rezervată numai celor săraci. Spunea că era necesar de a începe iubind propriile rude, care sunt în aşteptarea unei încurajări; iubind pe cel care are nevoie de un cuvânt de sprijin; dăruind un zâmbet celor nevoiaşi.
De asemenea, am putut constata că şi credinţa a reprezentat una dintre virtuţile caracteristice ale persoanei sale, pentru că fără această credinţă nu ar fi fost posibil să iubească în acel mod, de dimineaţă până seara, dormind trei sau patru ore pe noapte, oferind fiecare zi a vieţii sale în favoarea celor nevoiaşi.

- Care a fost provocarea cea mai mare în procesul său de beatificare?
Au fost două dificultăţi deosebite. Prima a fost aceea de a găsi şi a aduna materialele, mărturiile, faptele, ce provin de la persoane răspândite în toată lumea. La proces am adunat peste 8.000 de documente, conţinute în 80 de volume de documentare, cu mărturii şi amintiri scrise. La proces au intervenit 113 persoane care au dat mărturie despre viaţa ei, despre virtuţile sale şi despre faima ei de sfinţenie. Totuşi, sute de alte persoane, care nu puteau să se deplaseze, au trimis propria mărturie. Nu am voit să ne limităm să facem numai munca esenţială. Am făcut mult mai mult decât era necesar, conştienţi de faptul că această muncă este utilă pentru a înţelege mai bine persoana sa. A doua provocare a fost aceea de a întocmi "positio", documentul care adună toate mărturiile, operele, documentele, pe care se bazează cauza sa de beatificare. Nu a fost uşor datorită cantităţii mari de material. Am putut să ne bazăm pe o echipă excepţională, compusă din preoţi, călugăriţe şi laici, cu toţii voluntari, care au făcut posibilă această muncă.

- Aţi descoperit aspecte inedite ale Maicii Tereza în desfăşurarea acestei cercetări imense?
Am atins cu mâna faptul că simplitatea sa ascundea în realitate o profunzime pe care puţini au înţeles-o sau chiar şi-au imaginat-o. Atunci când a întemeiat Misionarele Carităţii, la vârsta de 36 de ani, din scrierile sale reiese o maturitate spirituală impresionantă. Ştiam că o persoană cu faima sa mondială de sfinţenie şi cu extraordinara sa carismă pe care o exercita trebuia să aibă ceva special. Dar nu ştiam ce anume. Secretul său era acesta: profunzimea sa, viaţa sa spirituală, iubirea sa chiar şi în încercări. Toate acestea acum sunt publice.

- S-a vorbit mult despre "noaptea întunecoasă" pe care Maica Tereza, asemenea misticilor, a străbătut-o în perioade importante ale vieţii sale. Despre ce este vorba?
Roadele spirituale vin din sacrificiu, din cruce. Înainte de a fi primit inspiraţia lucrării sale, deja experimentase acel întuneric. Dar este important de ţinut minte că această "noapte", această suferinţă interioară, este rodul unirii sale cu Cristos, aşa cum s-a întâmplat cu sfânta Tereza a Pruncului Isus sau cu sfântul Paul al Crucii. Pe de o parte este unirea cu Isus, alimentată de iubire. Şi în această unire, ea a împărtăşit suferinţa lui Cristos care strigă de pe cruce: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?". Pe de altă parte, această "noapte", această suferinţă, derivă şi din apostolat, din iubirea faţă de alţii. Iubindu-l pe Cristos, Tereza şi-a însuşit şi suferinţa altora, singurătatea lor şi chiar îndepărtarea lor de Dumnezeu. "Noaptea întunecoasă" a Maicii Tereza se datorează deci dublei dimensiuni a iubirii pe care o trăiesc persoanele de credinţă: în primul rând iubirea "nupţială", cea faţă de Cristos, care le face să se unească cu suferinţele sale; şi în al doilea rând iubirea "răscumpărătoare", care duce la împărtăşirea în răscumpărare, la proclamarea iubirii lui Dumnezeu pentru alţii, aşa încât şi ei să poată descoperi mântuirea prin intermediul rugăciunii şi sacrificiului. Prin urmare, mai mult decât o încercare a credinţei, era o încercare a iubirii. Mai mult decât să sufere de depărtarea iubirii lui Isus, ea suferea datorită dorinţei sale faţă de Isus, a setei sale de Isus, a setei sale de iubire. Şi scopul congregaţiei este tocmai acela de a potoli setea lui Isus de pe cruce prin intermediul iubirii noastre faţă de el şi prin dăruirea noastră pentru suflete. Maica Tereza nu a împărtăşit numai sărăcia fizică şi materială a celor săraci. Ea a simţit şi setea şi sensul de părăsire a oamenilor săraci. De fapt, sărăcia cea mai mare este aceea de a nu fi iubiţi, de a fi respinşi.

- Unele ziare sau agenţii de presă au încercat să nege caracterul miraculos al vindecării care a deschis porţile pentru procesul de beatificare a Maicii Tereza. Care este adevărata istorie?
Cazul este cel al unei femei indience, Monika Besra, care a fost vindecată la 5 septembrie 1998, în ziua primului aniversar al morţii Maicii Tereza. Femeia suferea de meningită tuberculoasă şi avea chisturi abdominale provocate de ovarul său drept. Această mare masă de chisturi a dispărut fără nici o explicaţie medicală, aşa cum a constatat comisia ştiinţifică atunci când a analizat cazul. Este adevărat că meningita tuberculoasă putea fi vindecată cu medicamente, aşa cum au amintit unele ziare. Dar nu aceasta este minunea. Minunea este că dintr-o dată, de seara până dimineaţa, femeia s-a vindecat în mod inexplicabil de tumefacţie.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu