Răstălmăcirea Scripturilor

Familiaritatea cu scrierile sacre poate comporta şi riscuri, atât pentru cel în cauză cât şi pentru cei din jur. Deşi a şti pe de rost expresii sau chiar fragmente întregi din Sfânta Carte poate da impresia de viaţă nu numai orientată, ci chiar impregnată de cuvântul şi voinţa lui Dumnezeu, în realitate lucrurile pot sta exact pe dos. Căci tentaţia de a manipula Scripturile a existat dintotdeauna.

Oare câţi nu invocă imaginea biblică a bunului păstor pentru a revendica dreptul (citeşte pretenţia) de a fi căutaţi şi aduşi în rândurile turmei? Aplicând după bunul plac şi pentru scurt timp titlul de "păstor" unui slujitor al Bisericii cu responsabilităţi în acest sens, pretind să fie băgaţi în seamă (cu titlu de prioritate absolută, în detrimentul celorlalţi 99), să fie înţeleşi şi, mai ales, să fie "atraşi". Dacă ei sunt dispuşi să facă ceva sau nu, mai rămâne de văzut. Cuvântul cheie "convertire" nici măcar nu este pomenit. Se joacă de-a oaia rătăcită, pozând în victime, văicărindu-se şi acuzând pe toată lumea şi împingând responsabilitatea mereu spre altcineva: cel mai des spre "acel păstor" care nu joacă cum cântă ei.

Poate că celor mai mulţi dintre ei li s-ar potrivi mai curând imaginea biblică a scroafei abia spălate care se întoarce numaidecât să se tăvălească în mocirlă. A avea pretenţia să fii căutat, preferat, slugărit şi aşa mai departe, iar tu să nu fii dispus la nici cel mai mic semn de convertire, seamănă nu a îndărătnicie - fie ea şi sinceră - ca în cazul celui care şi-a ales de mult partea, ci a ceva şi mai grav: perfidia cea mai crasă cârpită cu frânturi sacre, sfârtecate după bunul plac de prin Sfânta Carte.

Biblia nu este nicidecum menită să oblojească la suprafaţă buboaie ce nu se vor stoarse de puroi pentru că - vai de mine! - "doare". Lucrurile trebuie numaidecât privite în profunzime. Superficialitatea celor care acuză Biserica şi pe slujitorii ei că nu ştiu "să atragă" lumea, iar în citirea textelor biblice nu găsesc nici o plăcere, ascunde cu siguranţă o boală veche. Este vorba de decizia lor de bază. Au ales de mult să trăiască absolut numai ca gonaci după "atracţii" şi devoratori de plăceri şi, prin această prismă deformată, acum văd şi judecă până şi cele sacre. Căci perfidia lor are la cine să fie raportată: oare nu până şi diavolul s-a împăunat cu citate biblice când l-a ispitit pe Isus?

Manipularea Scripturilor după bunul plac sau în interesul propriu poate că unora li se pare un joc nevinovat. Dar de aici şi până la a deturna, a denatura şi a răstălmăci cu neruşinare, imprimând un sens poate chiar contrar, nu mai este nici măcar un sfert de pas. Glumele vehiculate cu uşurinţă, ca aceea despre omul gurmand "expert" în citate biblice care aplică mâncării expresia "intră în bucuria stăpânului tău", poate că menţin tonusul departe de neruşinări şi murdării, dar alimentează dibăcia celor perfizi şi idolatri.

Sigur că pentru a fi în stare să interpretezi Scripturile este necesară o pregătire serioasă. Dar întotdeauna se începe cu gândirea. Oare de ce sfatul din bătrâni spune că înainte de a deschide gura e bine să gândeşti de două ori? Pe această linie, o scurtă reflecţie: cei mai mulţi am deprins că istoria trebuie învăţată (memoria istoriei). Ei bine, ziaristul italian Vittorio Messori a scris o carte intitulată A gândi istoria. Să fie extravaganţă? O, nu! Dar cum, oare nu se cere deloc gândire atunci când este vorba de Sfintele Scripturi?

Pr. Cristian Chinez