Figuri ilustre. Pr. Dumitru Sandu Matei

S-a născut la 28 iulie 1913 la Sărata, judeţul Bacău, şi a urmat cursurile Seminarului "Sf. Iosif" din Iaşi, unde a fost hirotonit preot la 24 iunie 1939. A activat ca vicar la Iaşi, iar în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial a fost confesor în armata română pe frontul de răsărit. După război a fost capelan pentru răniţii din spitalele militare din Iaşi şi reprezentant al Ajutorului Catolic American.

În perioada 1946-1948 a ajutat mai mulţi prizonieri germani să evadeze din lagărele şi spitalele din Iaşi, motiv pentru care în noiembrie 1948 a fost obligat să se refugieze în mai multe parohii din Moldova, stabilindu-se ulterior la Bucureşti. A fost arestat de Securitatea din Bucureşti la 18 mai 1950, prin trădare, şi deferit Tribunalului Militar, care l-a condamnat la moarte în faimosul "Proces al Legaţiei Franţei". La 21 februarie 1951, pr. Matei a fost executat prin împuşcare la Penitenciarul Jilava.

Acest "apostol al săracilor şi patriot român de seamă", cum îl numeşte pr. prof. Anton Despinescu, a rămas în memoria noastră şi ca un scriitor prestigios ce s-a remarcat mai ales prin articolele publicate în revista diecezană Lumina creştinului.

De menţionat faptul că tânărul preot D. Matei îşi probase talentul publicistic încă din 1939, atunci când a publicat în cartea Volum festiv, lucrarea de amintiri şi impresii a promoţiei celor 33 de preoţi din acel an, un număr de trei articole. Astfel, în articolul "Tatăl nostru", pr. Matei descria personalitatea de excepţie a episcopului Mihai Robu, iar în articolul intitulat "Prima zi" descria amănuntele intrării în seminar a celor 44 de moldoveni din satele şi comunităţile parohiale orăşeneşti de pe teritoriul Diecezei de Iaşi. În sfârşit, cel de-al treilea articol a fost dedicat sfântului Ignaţiu de Loyola, în semn de respect pentru călugării Ordinului Iezuit, cei care la 29 septembrie 1886 au preluat conducerea Seminarului "Sf. Iosif" din Iaşi.

În perioada 1939-1944 pr. Matei a publicat în revista Lumina creştinului tratând o tematică diversă: istorie, spiritualitate, cultură catolică, viaţa pastorală a Diecezei de Iaşi. Articolele dezvăluie o personalitate complexă, ancorată în realităţile epocii zbuciumate în care trăia, dar mereu încrezătoare în unirea Bisericilor, în convertirea necreştinilor, în importanţa şi forţa rugăciunii şi a sfintei Liturghii, în lupta cu duşmanii Bisericii: consumismul, neopăgânismul. A fost pătruns de ideea importanţei misionarismului în epoca în care trăia, de rolul presei şi al operelor cu scop misionar (seminarii, şcoli, asociaţii, congregaţii). A perceput foarte bine şi realităţile româneşti, militând pentru creşterea rolului învăţătorilor în educaţia tineretului, dezvoltarea şcolilor publice săteşti şi a celor parohiale. O temă predilectă a fost şi aceea a păcii: tânărul ofiţer al Armatei Române, pr. confesor Matei, a promovat principiile păcii expuse de papa Pius al XII-lea. "Biserica este crainicul păcii, iar pacea durabilă putea fi obţinută numai de principiile Bisericii", scria părintele Matei.

În anul 1943, în articolul intitulat "Pacea prin Maria" pr. Matei scria că pacea putea fi obţinută numai prin exemplul Mariei, prin mijloacele ei, şi că nu de o pace pe hârtie era nevoie în acel moment, ci de "una a sufletului, bazată pe armonia cu Dumnezeu".

Emoţionante sunt şi cronicile trimise de pr. confesor D. Matei de pe front, acolo unde acorda asistenţă spirituală răniţilor catolici din spitalele militare. Un astfel de articol este intitulat "La moartea lui Gheorghe Petrina", eroul din Butea căzut la datorie pe frontul din est, răpus de bolşevici la o vârstă venerabilă, după ce îşi făcuse datoria faţă de ţară în trei războaie.

Căpitanul D. Matei, cel care şi-a făcut datoria cu devotament faţă de patrie, a primit drept răsplată din partea comuniştilor... moartea prin împuşcare!

Dr. Dănuţ Doboş