Motu proprio "Summorum pontificum"
Înainte și în timpul Conciliului Vatican II până prin anii 1970 (la noi până în 1975), Liturghia se celebra în limba latină cu spatele la popor. Era caracterizată prin celebrarea făcută de un singur preot, multe rugăciuni în șoaptă, mutarea de mai multe ori a cărții dintr-o parte în alta a altarului, o singură lectură, fără psalm responsorial, o singură rugăciune euharistică, lectura începutului Evangheliei după Ioan la terminarea Liturghiei, lipsa rugăciunii credincioșilor etc.
Un motu proprio cu privire la ritul Liturghiei anterioare reformei din anul 1970 a fost publicat în ziua de 7 iulie, împreună cu o scrisoare adresată de papa Benedict al XVI-lea episcopilor.
Cele două documente au fost trimise tuturor președinților conferințelor episcopale, nunților, pentru a fi transmise episcopilor.
Motu proprio este în limba latină și va intra în vigoare la 14 septembrie.
Noile reguli fixate de Benedict al XVI-lea măresc posibilitatea de a celebra Liturghia după cărțile liturgice editate de papa Ioan al XXIII-lea în anul 1962, rămânând stabilit clar că forma obișnuită de celebrare în bisericile catolice rămâne aceea stabilită de papa Paul al VI-lea în anul 1970.
Liturghia după cărțile liturgice din anul 1962 se celebrează în limba latină, dar cu posibilitatea de a citi în limbile locale pasajul din Evanghelie și celelalte lecturi. Nu este spus nimic în Misalul din anul 1962 cu privire la orientarea la altar a celebrantului, cu fața sau cu spatele la popor.
Pentru a favoriza o participare activă, credincioșii care asistă la asemenea celebrări sunt invitați să recite împreună cu celebrantul diferitele părți din Rânduiala sfintei Liturghii (Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Agnus Dei), care, la Liturghiile cântate, pot fi cântate, pe cât e posibil, și de popor.
Cele două forme ale Liturghiei, cea "obișnuită" din 1970 și cea "extraordinară" din 1962 urmează calendare în parte diferite. Nici pasajele din Evanghelie și din lecturi nu coincid. Diferențe asemănătoare se găsesc în Biserica Catolică, de exemplu în ritul ambrozian care are calendar, lecționar și ritual propriu.
Misalul din anul 1962, unicul autorizat pentru cei care doresc să celebreze după vechiul rit, nu conține nici rugăciunea "pro perfidis Judaeis" - care înseamnă "pentru evreii care nu cred (în Isus Cristos)", nici alte formule devenite subiect de critică, modificate deja de Ioan al XXIII-lea. Asemenea formule nu mai există nici în ritualul Botezului anterior Conciliului Vatican II: ritual autorizat de motu proprio.
În scrisoarea însoțitoare, Benedict al XVI-lea cere episcopilor să facă o dare de seamă după trei ani, pentru a putea căuta soluții dacă se manifestă "serioase dificultăți".
"Reconciliere": acesta este cuvântul cheie, rațiunea pozitivă care a stat la baza publicării documentului "Summorum pontificum". Sublinierea este a papei însuși, în scrisoarea adresată episcopilor din întreaga lume, care însoțește documentul. "Privind la trecut - scrie papa - dezbinările care au sfâșiat trupul lui Cristos m-au împins să depun toate eforturile pentru ca acelora care au cu adevărat dorința unității să le fie posibil să rămână în această unitate sau să o regăsească din nou".
"Papa înțelege să ofere pur și simplu celui care simte o dorință motivată și profundă pentru liturgie, o oportunitate de a putea celebra mai lesne liturgia conform ritului roman în uz mai înainte, de a o face în liniște, simțindu-se acceptat cu bunăvoință și integrat în marea comunitate catolică", notează pr. Federico Lombardi, directorul Radio Vatican, într-un comentariu la document. (C.C.)