Figuri ilustre: Pr. Paul Mosel

Părintele Paul Mosel s-a născut la 31 martie 1854 la Camp am Rhein (Germania) şi a urmat şcolile primare şi gimnaziale de la Boppart, Montabaur şi Mainz. Deoarece legile Kulturkampfului promovate de cancelarul Bismarck l-au împiedicat să urmeze studiile după cum ar fi dorit, a studiat filozofia şi teologia la Universităţile din Würzburg (Bavaria) şi Innsbruck (Austria). A fost sfinţit preot la 28 decembrie 1881, iar un an mai târziu a fost trimis misionar în Moldova, unde avea să activeze până în 1925.

În perioada 1882-1884 a fost profesor la Şcoala Parohială din Iaşi, iar în 1884 a fost numit capelan la biserica "Sf. Nicolae" din Bacău. Un an mai târziu a fost numit paroh de Bacău, funcţie în care s-a făcut remarcat prin importante activităţi pastorale şi administrative. Astfel, pr. P. Mosel a redeschis Şcoala Parohială de Doctrina Creştină de la Bacău, după incendiul din anul 1887 a reparat prăvăliile din acelaşi oraş, proprietăţi ale Episcopiei Catolice din Iaşi, iar în 1902 a restaurat biserica parohială, reclădind turnul din fundaţii în afara zidurilor faţadei principale şi construind o nouă sacristie.

A dotat biserica, în 1909, cu un altar de lemn, lucrare de artă executată de Firma Josef Rifesser din Gröden - Tirol (Austria). Atracţia principală a altarului o constituie cele trei statui reprezentând pe sfântul Nicolae din Bari, sfântul Anton de Padova şi sfânta Elisabeta de Thuringia.

În condiţii mai puţin clare astăzi, în 1916 a fost arestat de Siguranţa Română, iar după eliberare a activat o lungă perioadă de timp în Arhidieceza de Bucureşti. A revenit la Bacău în septembrie 1918, unde a deţinut funcţia de paroh până în 1923.

Un aspect mai puţin cunoscut al biografiei pr. P. Mosel este cel referitor la contribuţia sa la dezvoltarea presei catolice româneşti. Astfel, în perioada 1903-1911, a tipărit la Bacău anuarul intitulat Calendar pentru romano-catolicii de ritul latin în Moldova după stilul vechi. Chiar în primul număr al publicaţiei se făcea precizarea privitoare la faptul că Dieceza de Iaşi continua să aplice în acea perioadă calendarul vechi, iulian, în baza unui privilegiu special. Pentru comparaţie, Arhidieceza de Bucureşti aplica încă din 1853 calendarul gregorian, introdus de papa Grigore al XIII-lea în 1582.

Pe lângă publicarea calendarului anual al sfinţilor, publicaţia editată de pr. Paul Mosel conţinea şi biografii detaliate ale unor sfinţi, prezenta semnificaţia unor sărbători religioase importante, publica informaţii de interes major din viaţa diecezei, necrologuri, poezii, anunţuri şi noutăţi editoriale.

Din cauza sănătăţii precare şi a vârstei înaintate, în 1923 pr. Paul Mosel s-a retras de la conducerea Parohiei Bacău, activând în următorii doi ani ca profesor la Noviciatul de la Săbăoani. A părăsit România în anul 1925, la vârsta de 71 de ani, retrăgându-se la Conventul Franciscan de la Padova, la chemarea superiorilor săi. Şi-a petrecut la Padova ultimii 13 ani ai vieţii ca un "călugăr model", păstrând acelaşi ritm perseverent care-i caracterizase tinereţea, în pofida faptului că era dispensat de multe activităţi din cauza suferinţei care îl măcina.

Caracter modest, fostul misionar nu vorbea niciodată despre propria persoană şi nici despre lungul său apostolat în România, unde câştigase stima şi recunoştinţa episcopilor de Iaşi şi a arhiepiscopilor de Bucureşti, a superiorilor Ordinului Franciscan Conventual, a celorlalţi confraţi preoţi şi a credincioşilor pe care i-a păstorit.

S-a stins din viaţă în ziua de 15 mai 1938 la Padova. În necrologul rostit la aceeaşi dată în bazilica "Sf. Anton" din Padova, Vittore M. Chialina, ministru provincial, aducea omagii marelui preot trecut la cele veşnice, amintind despre viaţa şi personalitatea sa de călăuză spirituală, exemplu viu de deschidere spre oameni, de bunătate împărţită cu dărnicie tuturor. Călugări, preoţi şi credincioşi au găsit întotdeauna în preotul Paul Mosel un sprijin moral şi cuvinte înţelepte dătătoare de speranţă.

Dr. Dănuţ Doboş