Sfântul ospăț
O sfânt ospăț, la care ni se dăruiește Cristos; celebrăm amintirea pătimirii lui, sufletul ne este copleșit de har și primim chezășia gloriei viitoare, aleluia. (antifon liturgic)
Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu atotputernicul, creatorul universului, al pământului cu toate cele din el și de pe el, al omului, alcătuit din trup material, muritor și suflet nemuritor, a pus la dispoziția acestuia bunătățile sale, spre administrare. Din păcate, omul neascultător de Tatăl său ceresc, a preferat să idolatrizeze cele create.
Pentru a-l readuce pe calea cea bună, Fiul lui Dumnezeu, întrupat, la începutul activității sale evanghelizatoare, în predica sa de pe munte, declară fără echivoc: "Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu (a cerurilor) și dreptatea lui, și toate celelalte vi se vor adăuga" (Mt 6,33). Iar vicleanului ispititor îi răspunde: "Nu numai cu pâine trăiește omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt 4,4).
Cuvântul care a fost dintru început la Dumnezeu, ca Dumnezeu, prin care toate s-au făcut; cuvântul, lumina cea adevărată...; cuvântul care s-a făcut trup (om) pentru răscumpărarea oamenilor (din Prologul Evangheliei după Ioan); cuvântul, Isus Cristos, care, voind să rămână cu noi în toate zilele până la sfârșitul lumii, se substituie pâinii și vinului, instituind Euharistia, hrană spirituală pentru viața cea adevărată, veșnică.
Primul ospăț euharistic oferit de Isus celor din Cenacol, înainte de pătimirea, moartea și învierea sa, avea să continue în întreaga lume, invitând pe toți să se împărtășească euharistic din pâinea vieții și din sângele mântuirii.
Imaginați-vă toate altarele din lume pe care se săvârșește zilnic sfânta Liturghie. Ce uriaș sfânt ospăț la care iau parte mulțimile doritoare de viața fericită a copiilor lui Dumnezeu!
"Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat amintirea pătimirilor tale, fă-ne, te rugăm, să cinstim astfel sfântul mister al trupului și sângelui tău, încât să simțim necontenit în noi roadele răscumpărării tale!"
P.A.D.