Interviu cu nunţiul de Viena

Aş dori ca toţi credincioşii români să păstreze frumoasele lor tradiţii şi credinţa lor

ÎPS Edmund Farhat, arhiepiscop de Byblos şi nunţiu apostolic de Austria, s-a aflat în Dieceza de Iaşi în zilele de 30 aprilie şi 1 mai. A concelebrat cu PS Petru Gherghel la Liturghia de mulţumire din 1 mai, la împlinirea celor 17 ani de episcopat a păstorului diecezei, a vizitat catedrala, mitropolia, Institutul Teologic Romano-Catolic, precum şi alte obiective. La finalul vizitei a avut amabilitatea să răspundă la câteva întrebări.

- Bun venit, ÎPS Edmond Farhat.
Bine v-am găsit şi mă bucur să fiu, aici, în România, ţară în care nu am mai fost niciodată, dar pe care o cunosc din relaţiile pe care le-am avut de-a lungul anilor cu mai mulţi clerici români.

- Pentru noi Biserica Maronită este cvasinecunoscută. Spuneţi-ne câteva cuvinte despre această Biserică.
Biserica Maronită este singura Biserică din Orient, care nu are o fracţiune ortodoxă, fiind unită cu Sfântul Scaun. Apărută în 640, era în ascultare faţă de împărat şi faţă de papă. Când împăratul s-a separat de papă, maroniţii nu au ştiut, deoarece ei trăiau în Munţii Libanului. Acolo, în linişte, reuşeau să-şi păstreze mai bine identitatea, credinţa şi unitatea cu Roma. Începând din secolul al XI-lea au avut un contact direct cu Roma. Astăzi maroniţii constituie cea mai mare comunitate creştină din Liban.

- Aţi cunoscut mai multe personalităţi din România. Care ar fi unele dintre acestea?
Primul român pe care l-am cunoscut a fost colegul meu de universitate, pr. Emil Apăscăloaie, despre care am auzit că a tradus Noul Testament în limba română. Mai târziu, devenind cetăţean francez, şi-a luat numele de Emil Pascal. Mai apoi, la Roma, am cunoscut câţiva prelaţi care lucrau în Vatican: Mons. Carnaţiu, Mons. Tăutu, Mons. Traian Crişan şi mulţi alţii care mi-au făcut o impresie extraordinară despre poporul dv.

- Aţi fost nunţiu apostolic în câteva ţări musulmane: Turcia, Tunisia, Libia, Macedonia, Algeria. Cum vedeţi aici, în Europa, dialogul cu musulmanii: util, necesar sau imposibil?
Mai întâi trebuie să vorbim despre dialogul dintre creştini. Un astfel de dialog diferă de unul cu alte culturi şi religii. Creştinii, în dialogul lor, pornesc de la o bază comună, credinţa în Isus Cristos. Dialogul cu alte religii, îndeosebi cu musulmanii, cere o metodă şi o cerinţă modernă. Adevăratul dialog cu musulmanii nu a început încă. Trebuie pregătit suportul dialogului, deoarece trebuie căutată o bază comună, pe care noi nu o avem cu musulmanii. Credinţa noastră în Isus ne separă totalmente de aceştia. Trebuie să continuăm, deoarece nu avem alte mijloace moderne culturale sau intelectuale decât dialogul. Pe de altă parte, chiar dacă musulmanii sunt foarte credincioşi, au şi multe lucruri anticreştine pe care nu le putem accepta.

- Pregătiţi o vizită a Sfântului Părinte în Austria. Despre ce vizită e vorba?
În luna septembrie, anul acesta, Sfântul Părinte va vizita Austria şi va vizita sanctuarul de la Mariazell la sărbătorirea celor 850 de ani de existenţă. Este un sanctuar cinstit de toţi europenii. Cred că şi românii au o sensibilitate aparte faţă de sanctuarul de la Mariazell, aşa cum îmi povestea părintele Iosif Antoci, cel care mă însoţeşte în această călătorie.

- Un mesaj pentru cititorii noştri...
La primul meu contact cu România, s-a confirmat ceea ce ştiam. Dorinţa mea ar fi ca toţi creştinii din România, catolici şi ortodocşi, să păstreze valorile şi cultura creştină autentică şi să înainteze cu mult curaj în modernitate. Eu însumi am salutat cu mare bucurie intrarea României în Uniunea Europeană şi aş dori ca toţi credincioşii români să păstreze, în acest context, frumoasele lor tradiţii şi credinţa lor pe care şi-au fortificat-o în suferinţe în perioada comunistă.

A consemnat pr. Iosif Dorcu