Cristos a înviat!

O zi cu soare în Iudeea. Ierusalimu-i frământat.
Se-ncrucişează şoapte-n stradă: Isus din morţi a înviat!
S-a tulburat Cetatea Sfântă. Şi omul prost şi înţeleptul
Se duc la Golgota-n grădină, mai pe furiş şi mai de-a dreptul.

Şi parcă-i vezi în două taberi pe toţi la groapa lui Cristos.
Pe unii căutând spre ceruri, pe alţii cu privirea-n jos.
Acei ce-i vezi cântând "Osana", cu ochii ridicaţi în sus
Sunt cei ce ieri plângeau amarnic, sunt ucenicii lui Isus.

Sunt cei pe care răstignirea i-a depărtat de cel mai drag,
Sunt cei ce-au stat închişi trei zile şi lacrimi-au vărsat şirag.
Iar ceilalţi, plini de tulburare, plecaţi cu frunţile în jos,
Sunt Sanhedrinul, fariseii, răstignitorii lui Cristos.

Sunt cărturarii, tribunalul, conducătorii, într-un cuvânt.
Sunt cei ce ieri urcat-au dealul lovind cu biciul trupul sfânt.
Sunt cei ce nu i-au dat nici apă, lui, celui ce-a creat izvoare:
Sunt cei ce i-au săpat o groapă şi-au pus pe ea o piatră mare.

Priviţi cum stau judecătorii în faţa gropii părăsite,
Cu fruntea plină de broboane, cu gândurile răvăşite.
Priviţi că nu mai stau grămadă, s-au speriat vechii stăpâni
Şi-ajuns-au mulţi din ei să creadă în cel ce le-a scăpat din mâini.

Şi mulţi din cei ce-au zis că cerul era pustiu de cele sfinte,
S-au prăbuşit când adevărul ieşi afară din morminte.
Ba au căzut chiar şi străjerii, s-au prăbuşit uimiţi romanii.
Căci nu pot nimici - Învierea, nici forţa armelor, nici banii.

A-nviat Viaţa lumii - cine-i poate sta în cale,
Sus în ceruri serafimii cântă-ntruna osanale.
Prin cetate ucenicii s-au aprins de bucurie,
Îndrăznesc în plină voce a vesti credinţa vie.

Cine i-ar opri pe Petru, pe Ioan sau chiar pe Toma?
L-au văzut! E viu! Zadarnic vine ordin de la Roma!
Peste cruci şi peste-arene, peste orice duh de frică,
Peste orişice primejdii Învierea se ridică.

Iată-i vezi, cu mic cu mare, mame cu copii în braţă,
Merg cântând în faţa morţii, merg cu zâmbetul pe faţă.
Moartea nu mai e o beznă, nu-i o peşteră grozavă,
Ci de astăzi mai degrabă, e o uşă către slavă!

A-nviat Isus! Întâiul care-a frânt puterea lumii!
Vestea a pornit îndată către marginile lumii!
A-nviat şi nu mai moare, a-nviat pe totdeauna!
El e-al nostru Paşte veşnic, soarele ce-a-nfrânt furtuna!

Au crezut că pot să-nchidă orice drum spre Înviere,
Dar Cristos, Paştele noastre, n-a-nviat fără putere!
N-a-nviat sa-i vadă faţa numai cei din Sfânta Ţară,
Ci toţi câţi vor fi în viaţă până el veni-va iară.

Costache Ioanid