Figuri ilustre. Pr. Carol Auner

În acest număr al revistei şi în numerele următoare vor fi prezentate scurte biografii ale unor istorici catolici. Îi avem în vedere pe Carol Auner, Iosif Gabor, Ioan Ferenţ, Petru Tocănel, Bonaventura Morariu, Ioan Mărtinaş ş.a.

Preotul Carol Auner s-a născut în 1865 la Viena şi a murit la 30 decembrie 1932 la Bucureşti. A fost profesor şi rector al Seminarului "Sf. Duh" din Bucureşti, canonic şi paroh al catedralei "Sf. Iosif" din Bucureşti între anii 1911 şi 1931.

A fondat revistele săptămânale Bukarester Katholisches Sonntagsblatt (1913) şi Bulletin paroissial (1916) şi a contribuit la apariţia în 1912 a Revistei catolice.

Începând cu anul 1902, C. Auner va efectua multiple cercetări privind istoria Bisericii Romano-Catolice din România, debutând în acelaşi an cu lucrarea Câteva momente din începuturile Bisericii Române, care s-a dorit a fi o replică asupra unei polemici cu referire la "originea schismei între români" întreţinută de revista Unirea de la Blaj. Şase ani mai târziu va publica la Budapesta controversata lucrare Schiţă istorică a coloniilor maghiare din Moldova, carte ce va fi repudiată chiar de autor, după ce îşi va schimba total optica istorică.

Pe parcursul a doar patru ani (1912-1916), pr. C. Auner va produce câteva lucrări de referinţă în istoriografia românească. Această perioadă a coincis cu anii în care a apărut la Bucureşti Revista catolică, din colectivul căreia făceau parte arh. Raymund Netzhammer, istoricii I.C. Filitti, C. Karalevschi, pr. I. Bălan, Mons. Vl. Ghika, av. Mariu Theodorian Karada, prof. H. Frollo ş.a.

În paginile acestei prestigioase publicaţii, C. Auner a publicat studii de o mare valoare istorică dedicate în special primelor episcopii catolice româneşti. Astăzi, aceste studii ale lui C. Auner stau la baza tuturor cercetărilor istorice româneşti şi străine în problema începuturilor Bisericii Catolice în România.

Succesul lui C. Auner se datorează folosirii cu predilecţie a documentelor din arhivele vaticane obţinute personal sau prin colaboratorii săi, bibliotecarul C. Karalevschi şi istoricul I.C. Filitti.

A folosit, în aceeaşi măsură, în mod critic, literatura şi istoriografia existentă la acea dată.

Principalele sale studii publicate în Revista catolică au fost: Începuturile Episcopatului de Bacău, Episcopia Milcoviei, Episcopia de Siret, Episcopia Catolică a Argeşului, Episcopia de Baia, Moldova la soborul de la Florenţa, Clădirea catedralei "Sf. Iosif" din Bucureşti.

Ar fi urmat, probabil, şi alte studii, dacă Revista catolică nu şi-ar fi încetat apariţia în 1916, din cauza Primului Război Mondial.

În baza documentelor publicate de K. Eubel, pr. C. Auner a demonstrat evoluţia firească în secolul al XV-lea a Episcopiei de Siret, arătând eroarea teoriilor lansate de W. Schmidt, contele Kemeny şi Barnabas Kedzierski, care susţinuseră un presupus transfer în 1400 al scaunului episcopal de la Siret la Bacău. De asemenea, C. Auner a stabilit cu exactitate faptul că Civitas Moldaviensis era Baia, nu oraşul Bacău, iar în baza cercetărilor lui Eubel, Abraham, Filitti, Karalevschi şi Smourlo a demonstrat că Episcopia de Bacău a fost fondată în anul 1607. În sprijinul afirmaţiei sale, C. Auner a publicat în 1912 procesul informativ al primului episcop de Bacău, Ieronim Arsengo.

În anul 2002 a fost fondată la Bucureşti revista Pro memoria, care continuă programul cultural al Revistei catolice şi al proiectului istoriografic al lui Carol Auner. De asemenea, grupul de istorici grupaţi în jurul revistei Buletin istoric al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi valorifică cu mult succes opera istoriografică lăsată de ilustrul predecesor, istoricul C. Auner.

Dr. Dănuţ Doboş