Generozitatea este o comoară a inimii
Fiecare om a primit în sufletul său de la Dumnezeu sâmburele generozității care, dacă este ajutat să se dezvolte, aduce roade bogate.
Cu patru ani în urmă, când, cu ajutorul lui Dumnezeu și al Sfintei Fecioare Maria, am plecat în Africa, în Kenya, în misiunea din Maikona, mergând prin satele de colibe, am rămas foarte surprins când i-am văzut pe copii speriindu-se de mine, fugind și țipând "ayo"- "mama," deoarece eram alb. Însă, cu ajutorul bomboanelor, am reușit, încetul cu încetul, să mă împrietenesc cu toți copiii. Le-am dat doar câte o bomboană la fiecare și au tăcut, însă nu au început să mănânce bomboana imediat, ci au dus-o acasă la colibele lor, iar acolo o sfărâmau și le dădeau mai întâi frățiorilor și surioarelor lor, ei servind ultimele firimituri. Majoritatea dintre acei copii nu erau creștini, dar gestul lor a dovedit că purtau în suflețelul lor o generozitate mare care, cum am înțeles mai apoi, i-a pregătit să-și deschidă inima și lui Isus, primind harul Botezului.
Copiii creștini, în fiecare seară, după ce termină de muls cămilele, caprele și oile, se adună în fața unei colibe din centrul satului și acolo împreună cu părinții lor cântă, se roagă și ascultă învățătura lui Isus din Evanghelie pe care o citește, pe rând, câte unul dintre ei. Ceilalți oameni care nu sunt creștini, aud rugăciunile și cântările foarte frumoase ale creștinilor și, din curiozitate, se apropie, învață rugăciunile și cântecele și ne roagă apoi să-i botezăm și pe ei.
Sfânta Liturghie pe care o celebrăm, în majoritatea locurilor, la umbra unui copăcel, este pentru ei cea mai frumoasă sărbătoare la care cântă și dansează ore în șir, exprimându-și astfel bucuria întâlnirii cu Isus. Câtă generozitate față de Isus!
Pentru a păstra în sufletul fiecărui om comoara generozității, Dumnezeu ne oferă harul său. Depinde de noi dacă dorim să primim ajutorul harului lui Dumnezeu și să conlucrăm cu el pentru a fi din zi în zi cât mai generoși cu Dumnezeu și cu frații și surorile noastre. Generozitatea ne ajută să înțelegem că făcând bine altora trăim iubirea pe care am primit-o de la Isus la Botez, ca buni creștini.
În misiune sunt atâția copii, tineri, părinți și bunici care din lipsă de hrană mănâncă doar o dată la două zile sau mai rar, în rest, reușesc doar să bea ceai. Noi, creștinii, am primit de la bunul Dumnezeu atâtea daruri! Ar fi foarte frumos dacă fiecare copil, tânăr și adult ar putea să ofere alături de rugăciunea lui și o pâine pe lună celor din țările de misiune care mor de foame.
Suferind și murind pe cruce, Isus ne-a oferit cel mai sublim model de generozitate. Din iubire față de noi, pentru salvarea noastră, Isus s-a jertfit total pe altarul crucii învingând prin învierea sa puterea satanei, care caută să ne îndepărteze de bucuria de a fi cu Dumnezeu.
Cristos ne invită la bucuria sa. Să-l urmăm pe drumul credinței cu o inimă generoasă, susținând și ducând vestea cea bună la toți oamenii. Mă voi întoarce în Kenya, cu bucurie și entuziasm. Nu mă uitați în rugăciunile voastre!
Pr. Isidor Mârț
* * *
Din nou în țările de misiune
* Părintele Isidor Mârț s-a reîntors, în ziua de 26 ianuarie, ca misionar în Kenya. Sfinția sa a lucrat deja trei ani în Kenya în perioada noiembrie 2001 - decembrie 2004, alături de părintele Eugen Blaj, și își dorea mult să se reîntoarcă pentru a-l sluji pe Domnul în frații săi mai mici din misiune. De această dată, el a mers în Dieceza de Nyahururu, unde lucrează împreună cu un preot misionar italian.
* Mihaela Gherghelucă a plecat spre Togo, în ziua de 24 ianuarie. În această țară din Africa ea a făcut deja doi ani de voluntariat misionar. Acum s-a reîntors pentru un proiect elaborat împreună cu Surorile Providenței, urmând să lucreze ca educatoare la grădinița surorilor din Ahepe; va fi în același timp și coordonatoare a proiectului pentru laici pe care surorile îl au în Togo.