Figuri ilustre. Pr. Ioan Ferenţ

Născut la 12 ianuarie 1886 la Dărmăneşti, pr. Ioan Ferenţ a studiat la seminariile din Iaşi şi Innsbruck (Austria). A fost sfinţit preot la Innsbruck, la 10 iulie 1911 şi tot la Innsbruck şi-a susţinut doctoratul în 1911. Vine în ţară un an mai târziu, activând ca profesor la seminarul din Iaşi şi vicar al Parohiei Iaşi (1912-1919), paroh la Răchiteni (1919-1923) şi la Butea (1923-1933). Moare la Butea la 3 august 1933.

A fost un preot cărturar şi un distins scriitor, deosebit de rezervat însă cu publicaţiile deoarece "totdeauna era reţinut de gândul că poate (articolele) nu sunt destul de adânc studiate".

Pr. Ioan Ferenţ debutează în domeniul istoriografiei catolice româneşti în 1914, publicând în Calendarul catolic două valoroase articole. Primul articol era dedicat sanctuarului catolic de la Stăneşti (lângă Târgu Trotuş) şi dedicat sfinţilor Cosma şi Damian, cel mai vechi loc de pelerinaj din Moldova. Articolul se baza pe informaţiile cuprinse în Codex Bandinus, dar şi pe un document din 1659, privitor la misionarul italian Bernardin Valentini.

Cel de-al doilea articol, intitulat Petru Şchiopul şi catolicismul, şi care era un fragment dintr-o proiectată Istorie a bisericii catolice din Iaşi, evidenţiază meritele domnului Moldovei, Petru Şchiopul, în refacerea structurilor Bisericii Catolice din Moldova după activitatea lui Despot Vodă (1561-1563). Potrivit lui I. Ferenţ, domnul P. Şchiopul a "curăţat" bisericile catolice din Iaşi şi din alte comunităţi catolice de orice urmă de protestantism, redându-le Bisericii Universale.

În 1915, I. Ferenţ publică tot în Calendarul catolic un valoros studiu intitulat Ieremia Movilă (1595-1606) şi catolicismul. Bazat pe "faptele istorice" şi "documentele contemporane lui Ieremia Movilă", pr. I. Ferenţ evidenţia faptul că domnul Moldovei, Ieremia Movilă, alături de fratele său, mitropolitul Gheorghe Movilă, ar fi "lucrat" încă de pe vremea lui Petru Şchiopul pentru apropierea Moldovei de Sfântul Scaun. De asemenea, autorul, menţionează ajutorul şi sprijinul politic primit de episcopii Bernardino Quirini şi Ieronim Arsengo de la Ieremia Movilă, văzuţi ca reprezentanţi ai Bisericii romane, "care e mama tuturor", după cum mărturisea la acea dată domnul Ieremia Movilă. În sfârşit, I. Ferenţ menţiona faptul că Ieremia Movilă ar fi recunoscut primatul papei, deoarece era convins de faptul că "papa e adevăratul cap al tuturor creştinilor".

În acelaşi număr al Calendarului catolic, pe anul 1915, I. Ferenţ a reluat într-un articol documentul din 1659 privitor la activitatea în Moldova a misionarului italian Bernardin Valentini.

După plecarea din Iaşi, pr. Ferenţ nu numai că nu a abandonat cercetările ştiinţifice, ci le-a şi intensificat. Începând cu 1920 a publicat în revista greco-catolică de la Blaj, Cultura creştină, o serie de articole privitoare la epoca teutonă din istoria Bisericii Catolice în Moldova, prezenţa franciscanilor la Milcov şi epoca cumană în istoria Bisericii locale din Moldova. Tot la Blaj, în 1931, va tipări lucrarea Cumanii şi episcopia lor, în baza articolelor publicate în Cultura creştină, între anii 1922 şi 1925.

În anul 2004, Editura Sapientia, de pe lângă Institutul Teologic "Sfântul Iosif", a tipărit lucrarea Începuturile Bisericii Catolice din Moldova, ediţie ce cuprinde lucrarea monumentală a lui I. Ferenţ, Cumanii şi episcopia lor, alături de articolele din Cultura creştină ale aceluiaşi autor, privitoare la Biserica Romano-Catolică din Moldova sub ocrotirea cavalerilor teutoni din Ţara Bârsei. În prefaţa la această capodoperă a istoriografiei catolice româneşti, editorul, pr. Eduard Ferenţ, scrie: "De ce consider justificată noua ediţie? O consider astfel, deoarece pr. Ioan Ferenţ a avut curajul să intre în labirintul istoriei catolicilor din Moldova şi să pună în lumină începuturile Bisericii Catolice locale".

Dr. Dănuţ Doboş