Sfaturi juridice

1. Am împrumutat unei cunoştinţe un bun pe care refuză să mi-l restituie. Cum pot să procedez?

Conform art. 213 Cod penal, însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amendă. Conform alin. 2 din acelaşi articol, dacă bunul este proprietate privată, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Plângerea penală prealabilă trebuie adresată, conform art. 279 Cod procedură penală, organului de cercetare penală sau procurorului şi trebuie să aibă următorul conţinut: descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de probă, indicarea adresei părţilor şi martorilor, precizarea dacă partea vătămată se constituie parte civilă, indicarea persoanei responsabile civilmente (dacă e cazul).

Conform art. 284 Cod procedură penală, termenul de introducere a plângerii penale prealabile este de două luni din ziua când persoana îndreptăţită să reclame a ştiut cine este făptuitorul.

Nu este necesară participarea părţii vătămate la judecată, întrucât s-a abrogat art. 284(1) Cod procedură penală referitor la lipsa nejustificată a părţii vătămate la două termene consecutive în faţa primei instanţe de judecată (anterior această absenţă era considerată drept retragere a plângerii prealabile).

2. Ce formă juridică trebuie să îmbrace o societate de caritate şi cum se poate înfiinţa?

Societăţile fără scop patrimonial (aşa-zisele ONG - organizaţii neguvernamentale) pot fi, din punct de vedere juridic, asociaţii sau fundaţii, iar modul de constituire şi funcţionare a acestora este guvernat de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003.

Asociaţia este constituită la iniţiativa a minimum trei persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes general, comunitar sau, după caz, în interesul lor personal, dar nepatrimonial. Patrimoniul necesar pentru înfiinţarea unei asociaţii este cel puţin dublul salariului minim brut pe economie la data înfiinţării, şi poate fi constituit atât în bani, cât şi în natură.

Fundaţia este constituită de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar. Patrimoniul iniţial pentru înfiinţarea fundaţiei trebuie să includă bunuri în natură sau în numerar, a căror valoare totală să fie de cel puţin 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii fundaţiei, cu excepţia cazului fundaţiilor al căror scop exclusiv este efectuarea operaţiunilor de colectare de fonduri care să fie puse la dispoziţia altor asociaţii sau fundaţii, în vederea realizării de programe de către acestea din urmă, caz în care patrimoniul iniţial poate avea o valoare totală de cel puţin 20 de ori salariul minim brut pe economie.

Pentru înfiinţarea unei organizaţii neguvernamentale se face o cerere adresată Judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi va avea organizaţia sediul, însoţită de următoarele documente: actul constitutiv şi statutul (în trei exemplare originale şi o copie), dovada disponibilităţii denumirii (obţinută în prealabil pe bază de cerere de la Ministerul Justiţiei), actul de proprietate asupra imobilului unde organizaţia îşi va avea sediul şi contractul de închiriere sau comodat încheiat cu proprietarul imobilului, dovada patrimoniului.

3. Care este diferenţa dintre contractul individual de muncă şi cartea de muncă? Dacă am un contract de muncă trebuie să mai am şi carte de muncă?

Iniţial, existenţa cărţii de muncă era obligatorie. Aceasta era unică şi în ea se înregistrau toţi angajatorii şi toate atribuţiile avute pe parcursul timpului de angajare. În schimb, contractul de muncă nu este unic. Se vor încheia tot atâtea contracte de muncă între angajator şi salariat câte locuri de muncă se schimbă. În contractul de muncă se prevăd drepturile, obligaţiile, clauze generale şi specifice ale părţilor. Contractul de muncă şi cartea de muncă sunt două documente diferite. Noua legislaţie în domeniul dreptului muncii nu mai prevede obligativitatea cărţii de muncă, datele ce se treceau în aceasta trecându-se în registrele ţinute de angajator.

Av. Tudor Duca (tudorduca@yahoo.co.uk)