Biblia şi Maria

Participând la cursurile marilor biblişti, poţi învăţa multe şi mărunte. Ba chiar şi unele lucruri de importanţă covârşitoare. Esenţialul însă nu ţi-l poate inocula decât contactul personal cu Sfânta Carte. Iar în acest sens maestră prin excelenţă este Fecioara Maria.

Trăim într-o epocă în care, contrar goanei generalizate după îmbogăţire şi consum, se întâlnesc pe ici pe colo şi persoane care te pun în situaţia de a te confrunta cu cele veşnice. Lăsând la o parte "atentatele" spirituale ale celor care au memorat ceva din Biblie şi te abordează cu formule prefabricate (uneori chiar ofensatoare, de parcă ai fi ultimul analfabet în acest sens), mai degrabă sau mai târziu tot trebuie să-ţi fixezi un reper sigur. Ca să nu mai vorbim de punctele de referinţă. Cât despre mijloacele de care dispunem, cineva ar putea pune punctul pe i spunând că nu ne stă în caracter(istică) să umblăm cu Biblia în buzunar. Iar ceea ce ne-au pus generaţiile trecute în mână - adică rozariul - pare să aibă un viitor care pendulează între anacronism şi monotonie. Aparent chiar în mentalitatea majorităţii.

Despre picturile murale din biserici - cele reprezentând scene din Vechiul Testament pe o parte, iar cele corespondente din Noul Testament pe cealaltă (aşadar, nu oricum şi oriunde) - s-a spus că reprezintă "Biblia săracului". Dacă rozariul, pe lângă aspectul de rugăciune, se mai constituie şi în itinerar biblic sau nu, rămâne la capacitatea fiecăruia de a "medita misterele". Nu doar pentru a evita monotonia, unii au ajuns să urmărească cu privirea o imagine corespunzătoare fiecărui mister enunţat la început. Alţii citesc în gând câte o scurtă propoziţie în acest sens la fiecare Bucură-te, Marie recitat. Sunt şi dintre cei care au intercalat în chiar cadrul rugăciunii repetitive o scurtă referire la titlul misterului. Astfel se depăşeşte ruptura de ceva invocat doar la început. Poate cea mai evoluată metodă este aceea de a spune ceva - foarte pe scurt - pe tema misterului între prima jumătate a lui Bucură-te, Marie şi a doua jumătate. De exemplu: în cadrul primului Bucură-te, Marie de la primul mister de durere "... şi binecuvântat este rodul trupului tău, Isus, prezent în Grădina Măslinilor. Sfântă Marie, Maica..."; în cadrul celui de-al doilea "... trupului tău, Isus, aprofundat în rugăciune. Sfântă Marie..."; şi aşa mai departe... Poate părea un efort deosebit să formulezi în cuvinte proprii ceva pe tema misterului, diferit la fiecare Bucură-te, Marie, mai ales pentru cei care întâmpină dificultăţi chiar şi în a enunţa misterul la început. Ce mai înseamnă însă atunci a te ruga împreună cu Maria?

În evanghelii ea ne este prezentată de la bun început - cronologic privind lucrurile - ca plină de ceva (în viziunea lui Luca îngerul se exprimă "plină de har") pentru ca, în cel mai scurt timp, atunci când ceva din plinătatea ei dă pe dinafară să fie exprimat în termeni biblici. Este vorba de imnul Magnificat. Iată de ce poate fi luată drept model şi exemplu. Pentru că nu citatele precise sunt numaidecât aducătoare de roade, ci mai curând exprimarea în cuvinte care au devenit proprii a ceva ce iese din inimă. Ca în proverbul latin ex abundantia cordis loquitur os (din preaplinul inimii vorbeşte gura). Învăluită în umilinţă (nu modestie care poate însemna "a fi redus"), adică nu împopoţonată - nici fizic, nici mental (cu citate) -, din inima sa plină de Scripturi, oferă, exact pe această linie, imnuri (Magnificat), slujire (la Elisabeta) şi mijlocire (la Cana). S-o imităm aşadar!

Pr. Cristian Chinez