Figuri ilustre. Pr. Petru Tocănel, OFMConv.
S-a născut la 3 noiembrie 1911 la Barticești (NT), a studiat la seminariile din Hălăucești și Beiuș, precum și la Academia Teologică din Luizi-Călugăra și la Facultatea Teologică Pontificală "Sfântul Bonaventura" din Roma. A fost sfințit preot la 4 aprilie 1937 la Roma. Va rămâne în "Cetatea Eternă" pentru a-și continua studiile superioare, susținându-și în anii Celui de-al Doilea Război Mondial cele două doctorate în teologie și în dreptul canonic și civil. A obținut, de asemenea, diplome speciale în dreptul oriental antic, în paleografie etc.
S-a distins la Roma, prin opera sa științifică (comentarii de legi și documente bisericești, studii juridico-canonice ș.a.), prin prelegerile de la catedră în calitate de profesor (1946-1981), de scriitor și director al revistei Apollinaris a Institutului Utriusque Iuris. A fost, de asemenea, un vrednic colaborator al Curiei Romane, fiind unul dintre consultanții preferați ai congregațiilor romane.
În ultimele două decenii, numeroși biografi s-au aplecat asupra studiului vieții și operei preotului franciscan și savantului Petru Tocănel, văzut de contemporanii săi drept un model și un ghid spiritual. De asemenea, Provincia "Sfântul Iosif" din România l-a omagiat constant pe acest fiu al României, creatorul unei vaste opere culturale, ce va fi publicată în anii următori de către Academia Istorico-Juridico-Teologică "Petru Tocănel", de pe lângă Institutul Teologic Franciscan din Roman.
Pr. Petru Tocănel s-a aplecat cu asiduitate și asupra cercetărilor privind istoria Bisericii noastre locale în baza unor ample documentări efectuate în arhivele Congregației "De Propaganda Fide", și a Curiei Generale a OFMConv, ambele în Roma. Ar fi dorit, desigur, să-și întregească informațiile științifice și cu documente din arhivele interne românești, lucru imposibil însă în anii regimului ateu-comunist.
Petru Tocănel s-a impus ca un adevărat model istoriografic catolic românesc, punând bazele, în anii '50, unui impresionant proiect istoriografic privitor la istoria Bisericii Catolice din România. Este vorba de o operă grandioasă proiectată în zece volume, din care a reușit însă să publice doar volumul al treilea, în două părți (Padova, 1960; 1965). "Prin cele două volume de istorie - scrie biograful său, pr. Maximilian Pal - Petru Tocănel participă la reînnoirea Europei Orientale. O istorie fascinantă, datorită spiritului adânc de care dă dovadă autorul, datorită documentelor adunate, fără de care nu putem înțelege activitatea înfloritoare a ordinelor și congregațiilor în această parte a Europei, ca și a Bisericii Catolice din aceste ținuturi".
Materialul arhivistic și biografic recoltat de pr. P. Tocănel este imens și este de presupus faptul că istoricul român a lucrat intens pentru finalizarea proiectului său istoriografic. Nu a mai reușit să publice însă nici un volum, deoarece moare la 1 decembrie 1992 într-o clinică medicală din Roma.
Surse de referință în istoriografia catolică românească sunt și articolele publicate de Petru Tocănel în revista Buna-Vestire, care apărea tot la Roma. Amintim aici articolele dedicate mitropolitului Calinic Miclescu, primatul Bisericii Ortodoxe Române, părintelui martir Maximilian Kolbe, organizării Misiunilor din Bulgaria, Valahia, Moldova și Transilvania, precum și articolul intitulat Franciscanii Minori Conventuali și limba română. În preambulul acestui articol, autorul scria că toți catolicii români, indiferent de originea lor etnică "și în toate timpurile au vorbit românește. (...) Cu toată deosebirea lor de origine, catolicii au avut o limbă comună, care era limba țării, limba poporului, în mijlocul căruia conviețuiau de mai multe generații, limba moldovenească, limba valahă, fără de care conviețuirea și relațiile sociale nu ar fi fost posibile".
Deschiderea arhivei Petru Tocănel va oferi, credem, istoricilor noi informații cu privire la dimensiunile operei, rămase în manuscris, a marelui savant român.
Dr. Dănuț Doboș