Interviu cu arhiep. Naumann

Este nevoie de familii sănătoase

"Călătoria papei Benedict al XVI-lea în Spania pentru Întâlnirea Mondială a Familiilor va confirma atenţia pontifului pentru reînnoirea familiei". Aceasta este afirmaţia arhiepiscopului Joseph Naumann de Kansas, membru al Comitetului pentru Căsătorie şi Familie al Conferinţei Episcopale Catolice din SUA. Arhiepiscopul Naumann, de 57 de ani, a răspuns întrebărilor agenţiei Zenit, traducerea interviului fiind făcută şi publicată de www.catholica.ro (13 iunie).

- Papa Benedict al XVI-lea a făcut doar două călătorii internaţionale, dar s-a decis să fie prezent la apropiata Întâlnire Mondială a Familiilor de la Valencia. Ce ne spune aceasta despre locul pe care îl acordă familiei?
Decizia sa de a participa la Întâlnirea Mondială a Familiilor este o afirmaţie publică a valorii inestimabile pe care o are pentru el familia. Am văzut deja în primul an de la alegerea sa ca episcop al Romei faptul că reînnoirea familiei este o prioritate a pontificatului său. În prima sa enciclică, Deus caritas est, papa acordă o mare atenţie legăturii dintre bărbat şi femeie, modului în care iubirea umană, în special erosul, poate să fie conectat la iubirea divină, la binele copiilor şi rolului important al iubirii în viaţa publică. Şi cum familia este prima şcoală a iubirii, putem deduce că pentru o societate sănătoasă este nevoie de familii sănătoase. Decizia papei de a participa la Întâlnirea Mondială a Familiilor este, aşadar, consecventă cu interesul său în apărarea relaţiei corecte dintre adevăr şi iubire în familie.

- Are actualul papă o "teologie a familiei"?
Nu aş putea spune neapărat că papa Benedict al XVI-lea are o teologie proprie a familiei, dar pot spune că el învaţă cu o claritate unică ceea ce spune Biserica. Noul său rol de păstor universal al Bisericii nu presupune că el trebuie să propună propriul său stil de gândire, ci pur şi simplu trebuie să propună în moduri noi ceea ce Biserica crede deja. Învăţătura papei Benedict despre căsătorie şi familie este evident în conformitate şi în armonie cu învăţătura papei Ioan Paul al II-lea. Trebuie de aceea să îl citim pe papa Benedict în contextul predecesorului său. Dacă cineva vrea să înţeleagă modul de gândire al papei Benedict despre familie, trebuie să petreacă timp citind scrierile papei Ioan Paul al II-lea, în special Familiaris consortio şi Scrisoarea către familii.
Papa Benedict aplică această învăţătură la situaţii concrete, în special la situaţia din Europa, relativ la declinul rolului unic al familiei în cultură, şi la modul în care cultura europeană se separă de rădăcinile ei creştine, spre dauna vieţii de familie. Recent Sfântul Părinte a afirmat că instituţia căsătoriei este una dintre problematicile în care catolicii nu pot să facă nici un compromis. Aceasta nu ne surprinde, desigur, dar ne arată că este o temă ce îl îngrijorează.

- Există ceva în scrierile sau istoria fostului cardinal Ratzinger care să ne dea indicii despre planul său pastoral la întâlnirea din luna iulie?
Din nou doresc să subliniez că putem înţelege gândirea cardinalului Ratzinger privind la scrierile papei Ioan Paul al II-lea. Ca prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, cardinalul Ratzinger a revăzut şi a contribuit la scrierile oficiale ale papei Ioan Paul al II-lea. Cei doi au fost foarte apropiaţi şi este normal să credem că s-au influenţat mult unul pe celălalt. Pe lângă colaborările cu predecesorul său, papa Benedict a vorbit personal de mai multe ori despre demnitatea căsătoriei şi a familiei. De exemplu, acum câţiva ani cardinalul Ratzinger s-a adresat Senatului italian, identificând trei domenii de îngrijorare pentru Europa, unul fiind statutul legal al familiei. Argumenta atunci faptul că Europa nu va mai fi Europa dacă statutul familiei va fi schimbat în punctele lui esenţiale. Putem spune deci, din toate acestea, că papa Benedict va apăra, de asemenea, cu vigoare înţelegerea creştină a familiei. Poporul creştin are responsabilitatea de a se opune dezintegrării căsătoriei şi familiei, iar papa ne aminteşte de faptul că Biserica are un rol important în apărarea familiei. Vedem în motoul său, "cooperators veritatis", că este interesat în special de adevăr. El crede că familia, pe lângă un loc al iubirii, este chemată să fie şi o şcoală a adevărului. Civilizaţia trebuie să aibă ca temelie adevărul, şi în familia creştină trebuie prima oară trăit şi experimentat adevărul. Relaţia familiei cu adevărul şi cu iubirea în cadrul culturii este o temă pe care el a atins-o în trecut; acest interes pentru adevăr marchează stilul în care abordează familia şi căsătoria.

- Se pare că naţiunile Europei încearcă în mod agresiv să redefinească familia. Ce pot să facă filozofii şi teologii pentru a lupta împotriva acestei tendinţe?
Aceasta este o problemă critică cu care se confruntă astăzi Biserica. Tot mai mult şi mai mult, în Europa căsătoria tradiţională este atacată. Uniunea Europeană, în particular, exercită presiuni asupra tuturor membrilor săi să renunţe la definiţia tradiţională a căsătoriei şi familiei. Cultura Europei se transformă într-una tot mai ostilă faţă de căsătoria tradiţională - nu doar în practică, ci şi în legislaţie. Papa Benedict al XVI-lea a spus însă că Europa fie este creştină sau nu este Europa. Lupta pentru familie, care face parte din lupta pentru identitatea creştină a Europei, va determina dacă Europa va continua să existe aşa cum o ştim. Este responsabilitatea laicilor să facă astfel încât noua ordine culturală şi politică europeană să reamintească Europei de moştenirea sa şi de pericolele renunţării la valorile care au ţinut unită civilizaţia apuseană de-a lungul unor foarte dificile perioade ale istoriei. Filozofii şi teologii trebuie să arate erorile unei secularizări absolute a culturii europene şi să asigure motivaţii coerente pentru protejarea familiei de la a fi redefinită în nonexistenţă. Europa a suferit în mod tragic din cauza nenumăratelor războaie, însă războiul cultural pe care îl vedem astăzi şi răspândirea tot mai mare a antagonismului faţă de creştinism pune în pericol tocmai sufletul Europei în moduri la care Europa a putut până acum să se împotrivească. Acest lucru este cel mai evident în bătălia pentru căsătorie şi familie, ce se vede în tot mai marea acceptare socială a forţelor antifamilie precum contracepţia, divorţul şi homosexualitatea. Depinde de Biserică, în special de aceia care pot influenţa dezbaterea publică şi pot lupta împotriva unei Europe seculare, şi care pot susţine demnitatea tradiţională şi valorile creştine.

- Papa a criticat în mai multe rânduri uniunile dintre persoane de acelaşi sex. Care sunt motivaţiile care stau în spatele convingerii sale că acestea nu constituie o formă acceptabilă de familie?
Uniunile dintre persoane de acelaşi sex nu sunt căsătorii. Încercarea de a pune aceste uniuni pe acelaşi picior de egalitate cu căsătoria este un atac direct asupra familiei, iar papa are dreptul să vorbească cu fermitate în apărarea căsătoriei tradiţionale. Căsătoria, prin însăşi scopul ei natural, este orientată spre unirea complementară dintre un bărbat şi o femeie şi spre darul copiilor; relaţiile homosexuale despart sexualitatea de aceste bunuri ale căsătoriei. În fapt căsătoria nu este o convenţie prin care două persoane caută binele propriu. Ea implică dăruirea de sine, atât între soţi cât şi în creşterea copiilor. Uniunile sexuale între persoane de acelaşi sex violează ordinea morală. Premisa acestor uniuni este activitatea homosexuală a partenerilor. Activitatea homosexuală violează legea naturală, învăţătura biblică clară şi învăţătura magisteriului Bisericii Catolice. Efortul de a aproba uniunile de acelaşi sex de către societate, conştient sau inconştient, subminează căsătoria tradiţională egalând-o cu comportamente păcătoase. Căsătoria tradiţională, în schimb, este o ocazie de a imita iubirea lui Isus pentru mireasa sa, Biserica.

- Cum credeţi că percepe papa Benedict rolul familiei în reevanghelizarea Europei?
Impresia mea este că el crede că nu poate exista o reevanghelizare a Europei fără apărarea şi înnoirea familiei. Cele două aspecte sunt intim legate. Enciclica sugerează faptul că iubirea este izvor de speranţă. Dacă este să fie o reevanghelizare a Europei, ea va veni prin iubire, care se naşte în familie.