Conformare
Nu oricine îmi zice "Doamne, Doamne!" va intra în împărăția cerurilor, ci acela care împlinește voința Tatălui meu care este în ceruri (Mt 7, 21).
Mai degrabă, fericiți sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl păstrează! (Lc 11,28).
Credința, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăși (Iac 2,17).
Avea mare dreptate scriitorul francez Ernest Psichary, când se ruga: "Doamne, fă-mă logic și coerent cu mine însumi!". Cu siguranță, ecoul spuselor lui Isus îl urmărea insistent.
De fapt, de câte ori suntem în situația de nonconformare a vieții cu angajamentele legate de Botezul nostru! Și iarăși, de câte ori nonconformările noastre au fost ocazie de sminteală (obiectivă sau subiectivă), oricum îngrijorătoare!
Fără îndoială, dorim să ascultăm cuvântul Domnului, ne entuziasmează explicațiile care îl însoțesc și nu o dată am auzit exclamația: "Ce frumos a vorbit cutare sau cutare preot!" Însă nu cumva am fost din rândul celor care admirau, dar nu se converteau?
Isus îi proclamă fericiți pe aceia care nu se mulțumesc doar să asculte cuvântul Domnului, ci sunt deciși să-l păstreze cu grijă, conformându-i-se în viața de toate zilele, apelând statornic la ajutorul lui Dumnezeu, fără de care nu se poate face nimic valoros în propășirea spirituală. Doamne, sporește-ne credința, întărește-ne speranța și înflăcărează-ne iubirea, pentru a fi creștini adevărați, plăcuți înaintea ta!
Desigur, e antipatic fariseul care, în templu fiind, își etalează practicile sale rituale, mulțumind - chipurile - lui Dumnezeu, că nu e asemănător hrăpăreților, adulterilor și altora... Îngâmfarea îl stăpânește în tot ce spune și nu face! Cu totul altfel se comportă vameșul, conștient de păcătoșenia sa, apelând cu toată încrederea la mila Domnului: "Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!" (Lc 18,13).
Ferice de noi dacă, simpatizându-l pe vameș, facem la fel! Vom primi și noi aprecierea de îndreptățire, pronunțată de învățătorul și mântuitorul nostru, Cristos Domnul!
P.A.D.