Comunitatea catolică din Bacău

Oraşul Bacău este aşezat în zona subcarpaţilor Moldovei, la nord de confluenţa râului Bistriţa cu râul Siret, la o altitudine de cca. 170 m deasupra nivelului mării, fiind situat la latitudinea de 46,30o şi longitudinea de 24,24o.

Atestarea documentară a oraşului Bacău este privilegiul comercial acordat de voievodul Alexandru cel Bun, la 6 octombrie 1408, negustorilor din Lemberg-Liov. Aceştia din urmă, pentru a trece mărfurile prin Moldova, trebuiau să plătească vamă fie în Suceava şi Bacău, fie în Suceava, Bacău şi Trotuş, fie numai în Bacău şi Trotuş sau Bacău, Bârlad şi Suceava.

Prima menţionare - indirectă - a catolicilor din Bacău o întâlnim la Conciliul din Constanţa la care a fost prezentă şi o delegaţie a oraşelor din Moldova şi Ţara Românească, delegaţia sosind acolo la 19 februarie 1418, lucrările încheindu-se la 22 aprilie 1418.

Trebuie amintită şi prezenţa unei mănăstiri de călugări observanţi veniţi de la Şumuleu Ciuc la Bacău, atestată pentru prima oară în 1531.

În a doua jumătate a secolului al XVI-lea au pătruns în Moldova franciscanii conventuali veniţi de la Pera - Constantinopol. Ei şi-au fixat reşedinţa în Bacău, conduşi fiind de pr. Ieronim Arsengo.

La 17 februarie 1607 a fost numit episcop în Moldova Ieronim Arsengo, înfiinţându-se o nouă episcopie la Bacău. La catedra episcopiei din Bacău s-au succedat mulţi episcopi polonezi şi, chiar dacă unii dintre ei au vizitat teritoriul episcopiei, s-au întors îndată în Polonia. Instabilitatea politică a Moldovei a dus la transferarea de către episcopul Raimund Stanislau Jezierski a reşedinţei episcopilor de Bacău la Sniatyn, în Polonia, la 3 august 1751.

Dintr-o relatare a prefectului misiunii franciscane din Moldova, pr. Ioan Hrisostomul Dejoannis, datată la 9 aprilie 1763, la Bacău erau 24 de case de catolici cu 131 de credincioşi. În 1926 Parohia Bacău avea 24 de filiale, în oraş fiind 226 de familii cu 883 de suflete.

După căderea sistemului comunist, pentru o pastoraţie cât mai eficientă a credincioşilor din oraşul Bacău s-a reuşit împărţirea în mai multe parohii. Astfel, în anul 1993 au luat fiinţă Parohia "Fericitul Ieremia", situată în partea de nord a oraşului, la ieşirea spre Piatra Neamţ, având 1.202 familii (4.645 de credincioşi) şi Parohia "Sfânta Cruce", situată în zona sudică a oraşului, la ieşirea spre Bucureşti, având 1.387 de familii (5.799 de credincioşi). Tot în anul 1993, Parohia "Sfântul Francisc de Assisi", situată în cartierul Izvoare din Bacău, a devenit filială a Parohiei "Sfântul Nicolae". În 1999 ea a redevenit parohie de sine stătătoare. În anul 2004, situaţia celor patru parohii din Bacău se prezenta în felul următor: Parohia "Fericitul Ieremia", 1.262 de familii, 3.256 de credincioşi şi activează patru preoţi; Parohia "Sfântul Nicolae", 3.950 de familii, 13.300 de credincioşi şi activează şapte preoţi; Parohia "Sfânta Cruce", 1.453 de familii, 5.103 credincioşi şi activează doi preoţi şi cinci colaboratori; Parohia "Sfântul Francisc de Assisi", 230 de familii, 907 credincioşi şi activează un preot şi un colaborator.

În 1993 a fost înfiinţat în Bacău Liceul Romano-Catolic "Sfântul Anton", iar în 1994 a fost transferat la Bacău, de la Iaşi, Seminarul Liceal "Sfântul Iosif".

După 1989 un suflu nou de viaţă creştină a cuprins comunitatea din Bacău, mărturie pentru acest fapt fiind numărul mare de vocaţii la viaţa consacrată, ca şi prezenţa a numeroase grupări (Acţiunea Catolică, Scout, Caritas, Familia Kolping, Asociaţia Catolicilor din Moldova "D-tru Mărtinaş") şi congregaţii (Comunitatea Saleziană, Congregaţia "Maestre Pie Venerini", Misionarele Carităţii, Congregaţia "Surorile Oblate Asumpţioniste", Comunitatea "Maria Bambina").

Pr. Isidor Dâscă