Habemus papam: Benedict al XVI-lea

După două zile şi după cel de-al patrulea tur de scrutin, marţi, 19 aprilie (ora 18.50), pe hornul Capelei Sixtine a ieşit fumul alb. Confirmarea alegerii unui nou papă a fost dată şi de clopotele bazilicii "Sfântul Petru" trase la ora 19.04. Mulţimea adunată în Piaţa "Sfântul Petru" a salutat cu exclamaţii de bucurie şi aplauze anunţul făcut de cardinalul chilian Jorge Arturo Medina Estévez (ora 19.43): "Habemus papam!" ("Avem un papă"). Cel de-al 265-lea suveran pontif al Bisericii Catolice este germanul Joseph Ratzinger, 78 de ani, colaborator apropiat al lui Ioan Paul al II-lea, prefect al Congregaţiei Pontificale pentru Doctrina Credinţei din 1981. Duminică, 24 aprilie, în bazilica "Sfântul Petru" a avut loc Liturghia de inaugurare a pontificatului.

Mii de credincioşi adunaţi în Piaţa "Sf. Petru", precum şi sute de milioane de catolici şi necatolici din întreaga lume au urmărit cu sufletul la gură momentul anunţului privind alegerea papei. Bucuria şi sărbătoarea au însoţit acest moment: Dumnezeu a dăruit un nou succesor pe scaunul lui Petru. Rugăciunea ca Dumnezeu să-i dea putere şi sănătate în păstorirea turmei încredinţate a fost şi este în inimile multora.

Conclavul care a dus la alegerea papei Benedict al XVI-lea a început luni, 18 aprilie, în Capela Sixtină, după depunerea jurământului de către cei 115 cardinali electori, o dată cu pronunţarea la ora 17.25 a formulei "extra omnes" de către arhiepiscopul Piero Marini, maestrul de ceremonii liturgice. Au trecut doar 24 de ore de la începerea reuniunii cardinalilor. Pentru a fi ales, noul papă a avut nevoie de două treimi din voturi, respectiv de peste 77.

Papa Ioan Paul al II-lea a trecut la Domnul în ziua de 2 aprilie, după 26 de ani de pontificat, al treilea ca durată în istoria Bisericii. În cea de-a 17-a zi de la trecerea la cele veşnice a papei Ioan Paul al II-lea a fost ales cardinalul Ratzinger.

Primul papă ales în primul conclav al noului mileniu şi-a ales numele de Benedict al XVI-lea. Ultimul cu acelaşi nume a fost Benedict al XV-lea (1914-1922), Giacomo della Chiesa, un elveţian născut la Geneva la 21 noiembrie 1854, arhiepiscop de Bologna în 1907. Mare promotor al păcii, "bunul samaritean al omenirii" a murit la 22 ianuarie 1922, printre ultimele sale cuvinte fiind: "Ne oferim viaţa lui Dumnezeu pentru pace în lume". Sfântul Benedict (480-547), sărbătorit pe 11 iulie, este unul dintre patronii Europei. "Făuritor al unităţii, maestru al civilizaţiei, în primul rând crainic al lui Cristos şi întemeietor al vieţii călugăreşti în Occident, Benedict cu fiii săi spirituali au adus Europei progresul creştin prin cruce, prin carte şi plug".

Cardinalul Ratzinger a ieşit la balcon, la ora 19.48, şi a salutat mulţimea: "După marele papă Ioan Paul al II-lea, domnii cardinali m-au ales pe mine". Acestea au fost primele cuvinte ale noului suveran pontif. În scurtul său discurs, a mulţumit cardinalilor electori, l-a numit pe Ioan Paul al II-lea "marele papă", şi s-a declarat pe sine "umil lucrător în via Domnului". Apoi a binecuvântat mulţimea.

Joseph Ratzinger s-a născut la 16 aprilie 1927, în Germania; este primul papă german după secolul al XI-lea (ultimul a fost Leon al IX-lea: 1049-1054), al optulea din aceiaşi naţiune. A fost hirotonit preot la 29 iunie 1951. A fost creat cardinal de papa Paul al VI-lea, în ziua de 27 iunie 1977. Teolog participant la Conciliul Vatican II, are mai bine de două decenii de activitate în Curia Romană şi experienţă pastorală din vremea când a fost arhiepiscop de München şi Freising. Cunoaşte zece limbi, este pianist, a primit şapte titluri de doctor honoris causa, în aprilie 2005 a fost declarat de revista "Times" printre cei o sută de oameni cei mai importanţi din lume.

Luni, 18 aprilie, în calitate de decan al cardinalilor, a predicat la Liturghia "pro eligendo romano pontifice", iar după-amiază a intrat în conclav alături de ceilalţi cardinali. După ce a fost ales papă, mulţi au văzut în predica sa un fel de program. El atrage atenţia asupra pericolelor ce pândesc Biserica. "A avea o credinţă clară, conform crezului Bisericii, este adesea etichetat drept fundamentalism. În timp ce relativismul, adică a se lăsa dus de colo-colo de orice curent de învăţătură, apare drept unica atitudine care e la înălţimea timpurilor de azi. Se constituie o dictatură a relativismului care nu recunoaşte nimic drept definitiv şi care lasă drept unică măsură doar propriul eu şi dorinţele acestuia", a spus cardinalul. Apoi a adăugat: "Noi, în schimb, avem o altă măsură: pe Fiul lui Dumnezeu, adevăratul om".

Mesajul acesta e cu atât mai important cu cât în zilele alegerii papei, precum şi după aceea, mass-media laice din nou s-au avântat în speculaţii, vorbind de moderaţi, conservatori şi liberali ca şi cum doctrina şi învăţătura lui Cristos ar intra în aceste categorii. Se uită că Biserica este înrădăcinată şi se călăuzeşte după valori luate din Sfintele Scripturi şi din tradiţia ei bimilenară.

Intoxicaţi cu tot felul de informaţii, precum profeţii, potrivit cărora unul sau altul va ajunge papă, sau cu informaţii despre nevoia unui lider mai puţin sau mai mult autoritar, despre nevoia de o disciplină doctrinară mai strictă, am fost martorii cum presa a vorbit şi despre case de pariuri conducându-se după logica urmăririi senzaţionalului, lansându-se în păreri cu ceea ce va face sau nu noul papă. Asta şi pentru că, obişnuiţi cu sistemele democratice, oamenii de presă şi uneori şi cititorii, s-ar fi aşteptat la depuneri de candidaturi, campanii electorale şi lupte.

În faţa noului papă stau marile programe lansate de Conciliul Vatican II şi continuate de papii predecesori. Printre acestea: continuarea misiunii Bisericii de evanghelizare, precum şi a "noii evanghelizări" în special a societăţilor tradiţional catolice; reorganizarea Curiei Romane; continuarea proclamării mesajului către Biserică şi către lume; ecumenismul şi relaţiile cu alte religii (continuarea acţiunii în direcţia creşterii unităţii dintre creştini, continuarea şi întărirea relaţiilor cu ortodocşii, protestanţii, evreii, lumea arabă, lumea islamică, tradiţiile asiatice); găsirea de soluţii pentru problemele sociale; apărarea demnităţii vieţii umane; abordarea gravelor probleme etice contemporane - aspecte care duc la umanizarea sau dezumanizarea omului; răspunsul în faţa provocărilor lumii contemporane: secularizarea, ameninţarea terorismului, răspândirea unei culturi opuse creştinismului.

Cert este că "umilul lucrător în via Domnului", colaborator apropiat al lui Ioan Paul al II-lea, şi-a propus să fie un papă unificator, atent la Europa, la tradiţie, partizan al doctrinei şi al ortodoxiei catolice. El are încredere în Dumnezeu că este la lucru. Este acela care a acţionat cu fermitate în vegherea credinţei, un bun teolog care cunoaşte foarte bine ideile care se vehiculează în lumea de azi. Om al dialogului şi al deschiderii, îşi va împlini misiunea unui păstor care a fost aşezat pe scaunul lui Petru.

Pr. Cornel Cadar

***

"Iubiţi fraţi şi surori, după marele papă Ioan Paul al II-lea, domnii cardinali m-au ales pe mine, un simplu şi umil lucrător în via Domnului. Mă mângâie faptul că Domnul ştie să lucreze şi să acţioneze şi cu instrumente insuficiente şi în mod deosebit mă încredinţez rugăciunilor voastre. În bucuria Domnului înviat, încrezători în ajutorul său permanent, mergem înainte. Domnul ne va ajuta, iar Maria, preasfânta sa mamă, va fi de partea noastră.

Mulţumesc."

Papa Benedict al XVI-lea, 19 aprilie, cuvintele adresate mulţimii