Primele scrieri în limba română
Dezbateri istorice
În anul 1900, într-un amplu studiu intitulat "Cercetări istorico-filologice", profesorul de slavistică ieșean I. Bărbulescu argumenta științific o curajoasă ipoteză lingvistică și literară, conform căreia Biserica Romano-Catolică se afla la originea primelor scrieri în limba română, apărute în secolul al XV-lea. Prin demersul său, savantul român combătea teoriile mai vechi în favoarea husitismului și luteranismului, susținute de N. Iorga, I. Bogdan, S. Pușcariu, A. Procopovici, I. Candrea, N. Drăganu ș.a., arătând că impulsul de a părăsi limba slavă, care ne-a venit din afară, nu era opera husitismului sau calvinismului, ci al Bisericii Catolice. "Așa că, scria I. Bărbulescu, croații și, mai ales, raguzanii ne-au putut aduce cu ei, natural, și ideile de întrebuințare a limbii poporului, mai ales că, după cum văzurăm, de limba poporului, la care voiau să întindă catolicismul, se slujeau chiar după planurile religiei catolice". Cazul Țărilor Române nu era unul singular, deoarece Biserica Romano-Catolică a dezvoltat mișcarea literară națională și în Italia, Polonia, Rusia, Galiția etc.
Două decenii mai târziu, într-un articol intitulat "Catolicismul, iar nu husitismul inițiator al scrierii limbii române", profesorul Bărbulescu reia problematica, reiterând rolul primordial al Bisericii Catolice în apariția primelor texte literare la români. Argumentele filologice și istorice ale acestuia demonstrau faptul că așa-numitele texte rotacizante ("n" devine "r"): "Psaltirea Șcheiană", "Psaltirea Voronețeană", "Codicele Voronețean", "Psaltirea Hurmuzaki" etc. fuseseră traduse din slavă în românește, în cadrul unei mișcări culturale în limba națională, promovată de Biserica Catolică.
În anul 1928, I. Bărbulescu reia această dezbatere în lucrarea "Curentele literare la români", arătând că Biserica Catolică a tradus în secolul al XV-lea lucrările respective după un text catolic în limba slavă. "Faptele istorice și literare ne documentează: catolicismul, prin propagandele sale, a trebuit să stârnească începutul scrierii limbii noastre". Mai mult, analiza lexicală a textelor rotacizante arătau că limba acestor texte era cea din Moldova și Muntenia, cunoscute de misionarii catolici. Savantul evidenția apoi rolul Bisericii Catolice în crearea curentului român, latinofil și antislav, impulsionând conștiința națională, latină, la români.
În anul 1935, I. Bărbulescu publica articolul intitulat "Catolicismul și începutul literaturii în limba română", arătând faptul că Biserica recomanda, acolo unde era cazul, limba națională. Teoria lui Bărbulescu a fost admisă ulterior, parțial, de unii literați români, precum Șt. Ciobanu, G. Istrate, sau în totalitate precum universitarul martir ieșean G. Pascu și episcopul martir I. Bălan. În anul 1943, I. Naghiu îi aducea în revista "Lumina creștinului" un omagiu universitarului ieșean, scriind că "în primele traduceri găsește texte atât de catolice, încât nu pot fi socotite de altă origine".
Teoria sa a fost trecută sub tăcere în lucrările oficiale publicate în anii regimului ateu comunist. O excepție o constituie un articol al profesorului G. Istrate din 1971, în care afirma că "sunt motive plauzibile să ne gândim la o oarecare influență a catolicismului" și că era de dorit o nouă cercetare a punctului de vedere exprimat de I. Bărbulescu. Creditul redus al teoriei lui Bărbulescu se datorează însă și unui element subiectiv, deoarece specialiștii care s-au oprit asupra ei erau ei înșiși autorii altor teorii.
Dr. Dănuț Doboș
***
Ilie Bărbulescu (1875-1945)
A fost profesor de slavistică la Iași, decan al Facultății de Litere și Filozofie de la Universitatea "Cuza Vodă" din Iași și director al revistei "Arhiva". Este autorul unei opere lingvistice și literare impresionante, creând și o adevărată școală de slaviști.