Charles de Foucauld

La 15 mai, în sărbătoarea Rusaliilor, Charles-Eug?ne de Foucauld (1858-1916), fondator al Ordinului "Micii Fraţi ai lui Isus", va fi beatificat împreună cu alţi şapte martiri spanioli şi trei călugări. Procesul său de beatificare a început în anul 1927. La 24 aprilie 2001, papa Ioan Paul al II-lea a semnat decretul de recunoaştere a virtuţilor sale trăite în mod eroic, iar la 20 decembrie 2004, papa a aprobat beatificarea sa. Beatificarea are loc în acest an, deoarece Euharistia s-a aflat în centrul vieţii sale trăite în deşertul Saharei.

Charles de Foucauld s-a născut la 15 septembrie 1858, la Strasbourg. La vârsta de 16 ani şi-a abandonat credinţa şi s-a orientat spre cariera militară (1876-1881). Renunţând la funcţia de ofiţer, a plecat într-o expediţie în Maroc, în urma căreia a primit medalia de aur din partea Societăţii Franceze de Geografie.

În februarie 1886, s-a întors la Paris. Deşi lipsit de credinţă, a început să frecventeze biserica şi să repete deseori o scurtă rugăciune: "Dumnezeul meu, dacă exişti, ajută-mă să te cunosc". Întâlnirile avute cu pr. Huvelin l-au condus la convertire. La rugămintea acestuia, Charles a plecat în pelerinaj în Ţara Sfântă, vizitând Betleemul, Ierusalimul, Muntele Calvar şi Nazaretul.

La 16 ianuarie 1890, a intrat în Mănăstirea "Notre Dame des Neiges" şi, de aici, în mănăstirea din Akbes (Siria), unde a realizat un prim proiect de înfiinţare a unui ordin religios. În anul 1897, s-a întors la Nazaret, unde timp de trei ani a slujit în mănăstirea surorilor clarise, meditând Scriptura şi adorându-l pe Isus din Euharistie.

În august 1900, Charles de Foucauld s-a reîntors în Mănăstirea "Notre Dame des Neiges" pentru a studia teologia, iar la 9 iunie 1901 a devenit preot. Plecat în Algeria, a stat o perioadă la B?nis-Abb?s, iar în iulie 1907, s-a stabilit la Tamanrasset, trăind în mijlocul tuaregilor, pentru care a realizat un dicţionar ilustrat şi a tradus Evangheliile. A fost ucis la 1 decembrie 1916 de un grup de rebeli din Hoggar.

Scrierile sale (Reconnaissance au Maroc, Correspondances sahariennes, Carnet de B?nis-Abb?s, Meditations sur les psaumes etc.) ilustrează o spiritualitate profundă, centrată pe Cristos cel răstignit şi pe Euharistie. Dorinţa sa de a înfiinţa o familie călugărească ("Micii Fraţi ai lui Isus") s-a împlinit în anul 1933. Acest ordin a dus ulterior la apariţia a numeroase congregaţii şi institute de viaţă consacrată, răspândite în întreaga lume.

Cercetător neobosit, părinte al deşertului şi slujitor al celor săraci, misionar devotat şi adorator neobosit al lui Cristos euharisticul, pr. Charles-Eug?ne de Foucauld continuă să fie "micul frate universal" şi unul dintre cei mai mari maeştri spirituali ai secolului al XX-lea.

Emanuel Imbrea

*

Din scrierile lui Charles de Foucauld

- "După ce am crezut că Dumnezeu există, am înţeles că nu mai puteam să fac altceva decât să trăiesc pentru el: vocaţia mea are aceeaşi vârstă ca şi credinţa mea. Dumnezeu este atât de mare, este o aşa de mare diferenţă între Dumnezeu şi tot ceea ce nu este el!" (Scrisoarea din august 1901).

- "Cred că nu există cuvinte din Evanghelie care să fi avut o mai profundă impresie asupra mea şi care să-mi fi schimbat viaţa mai mult decât «Tot ce aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi mai mici ai mei, mie mi-aţi făcut» (Mt 25,40)... A-l iubi pe Isus în aceştia mici, în aceşti păcătoşi, în aceşti sărmani, folosindu-ţi toate resursele spirituale pentru convertirea sufletelor, toate resursele materiale pentru a uşura sărăcia temporară" (Scrisoarea către L. Massignon, 1 august 1916).

- "Rugăciunea este conversaţia familiară cu Cel Iubit. Te uiţi la el, îi spui că-l iubeşti, te simţi bine la picioarele sale, îi spui că lângă el vrei să trăieşti şi să mori" (Scrisoare din anul 1902).