Adjudeni - veche localitate din ținutul Romanului
La inițiativa pr. Aurel Iștoc, paroh de Adjudeni, au fost demarate cercetări interdisciplinare care vizează întocmirea unei lucrări monografice dedicate satului Adjudeni, veche și compactă localitate catolică românească păstorită sute de ani de misionarii franciscani, și care va vedea lumina tiparului în toamna acestui an. În "Lumina creștinului", nr. 1/1995, a mai fost publicat un articol dedicat Parohiei Adjudeni.
Cercetările se derulează cu oarecare dificultate, din cauza, pe de o parte, a absenței unor arhive importante, care au ars în 1944 (arhiva Școlii Primare, a Primăriei Adjudeni și a Căminului Cultural "Aprodul Purice"), iar, pe de altă parte, din cauza actualei legislații arhivistice, care limitează accesul la unele genuri de documente. În acest sens, rămân interzise istoricilor documentele privind viața economică a satului, reformele agrare din anii 1864, 1921 și 1945, confiscarea și colectivizarea pământurilor, dosarele învățătorilor, situațiile școlare ale elevilor etc.
Înarmați totuși cu răbdare și optimism, am demarat primele investigații arhivistice cu rezultate care, pentru istoria Bisericii locale, au valoare de noutate, corectând, în același timp, și unele informații eronate vehiculate în istoriografia românească. Astfel, în baza celor cinci registre ale parohiei, cele mai vechi (1775-1873) confiscate de Arhivele Statului în 1975, au putut fi fixate cu exactitate în timp perioadele în care, între anii 1775 și 1860, centrul parohial a fost stabilit alternativ la Adjudeni, Răchiteni și Tămășeni. Conform opiniei lui Iosif Tomassi, vizitator apostolic în Moldova, mutarea centrului parohial era decisă în epocă "după cum a fost judecat oportun și util" de către parohi. Situația era favorizată și de realitatea că parohiile din Moldova nu erau fondate canonic, așa cum se întâmpla în Occident.
În anul 1861, a fost redeschisă Parohia Adjudeni, ce va fi păstorită timp de trei decenii de pr. Alfons Manfredi, ctitor în perioada 1879-1880 al primei biserici de piatră la Adjudeni.
Biserica "Coborârea Duhului Sfânt" a fost lărgită și refăcută în 1928, iar între anii 1973 și 1984 a fost construită o nouă și monumentală biserică. Cu ocazia sfințirii și consacrării acestei biserici, la 3 iunie 1990, PS Petru Gherghel spunea: "A fost construită prin efortul extraordinar al credincioșilor acestui sat, sub conducerea eroică a pr. paroh Dumitru Adămuț, mort în timpul lucrărilor, jertfă pusă întru zidirea acestei mărețe biserici, precum și a preoților parohi Ștefan Apostol, Mihai Budău și Ioan Lucaci".
Capitole speciale au fost dedicate preoților originari din Adjudeni, dascălilor, iar informațiile vor fi completate cu o serie de fotografii inedite, precum și cu Status animarum din anii 1789, 1804 și 1808.
Eroii satului vor fi, la rândul lor, omagiați într-un scurt capitol, lista conținând nume precum săteanul Mihăiță Anton, mort în Războiul de Independență din 1877, și Petru Băcăoanu, participant ca preot confesor pe frontul de Est în anii Celui de-al Doilea Război Mondial. Lista eroilor conține și numele preoților mărturisitori Petru Băcăoanu, Iosif Alexandru Ghiuzan, Martin Mihoc, Matei Ghiuzan, Iosif Iacob și Eugen Ghiuzan, arestați și condamnați la ani grei de închisoare de regimul comunist ateu.
Școala Primară Adjudeni a fost înființată în anul 1896, în cadrul proiectelor mari dezvoltate de Spiru Haret. Această școală a contribuit mult la progresul cultural și social al satului, la educarea și formarea a generații de elevi pregătiți de învățători valoroși, precum Constantin Madinjac (primul învățător al școlii), Gheorghe Namolovanu, Iulița Namolovanu, Aurel Cobzaru, Constantin Andrei etc.
Această monografie este un omagiu adus locuitorilor de ieri și de astăzi ai localității Adjudeni, care, în decursul secolelor, i-au impresionat pe misionarii franciscani, păstorii lor sufletești, printr-o evlavie nemaiîntâlnită și un real atașament față de Biserică și de slujitorii săi.
Dr. Dănuț Doboș