Frumusețea lui Dumnezeu
Interviu cu Mons. Piero Coda
În zilele de 26 și 27 februarie, Mons. Piero Coda, profesor de teologie dogmatică la Universitatea Pontificală din Lateran, a susținut la Institutul Teologic din Iași o serie de prelegeri despre Sfânta Treime. Sfinția sa este laureat în filozofia religiilor și teologia dogmatică, iar în prezent președinte al Asociației Teologilor Italieni și vicepreședinte al Academiei Teologice Pontificale. Dintre lucrările sale, amintim: Dio uno e trino (1993), L'altro di Dio (1998), La verit? e il nulla (2000), Il logos e il nulla (2003). Cu ocazia vizitei la Iași, Sfinția sa a avut amabilitatea de a acorda și un interviu, cei interesați putându-l citi în întregime pe situl www. ercis. ro.
- Părinte Piero Coda, cum ați descoperit că Dumnezeu vă cheamă să deveniți preot și ce anume v-a susținut și v-a călăuzit în timpul formării la sfânta Preoție?
Vocația mea s-a manifestat pentru prima oară pe când eram copil și aveam patru ani. Am simțit atunci o atracție deosebită pentru a-mi consacra viața lui Dumnezeu în sfânta Preoție. Într-un al doilea moment, această atracție a mea a devenit mai conștientă prin intermediul părinților salezieni, care m-au ajutat să simt foarte aproape prezența lui Isus în viața mea. Pe când aveam 13 ani, un părinte salezian mi-a zis că vede în mine o predispoziție la preoție. Pentru mine a contat foarte mult faptul că cineva mi-a spus acest lucru în mod explicit. Al treilea moment a fost atunci când în comunitatea parohială în care trăiam, fiind prezent și un grup din mișcarea focolarinilor, am trăit experiențe comunitare deosebite, care au ajutat vocația mea să înmugurească. În urma acestor experiențe, am decis să îmi dăruiesc viața în mod total lui Dumnezeu și am început formarea teologică.
- De unde această iubire pentru teologia dogmatică și, în special, pentru teologia trinitară și sfântul Augustin?
Înainte de a mă licenția în teologie am fost licențiat în filozofie, întrucât am avut întotdeauna o pasiune deosebită pentru "adevăr". Când, mai apoi, am studiat teologia, această formare filozofică m-a condus în mod natural la teologia dogmatică. Prima mea dorință fusese însă aceea de a studia Sfânta Scriptură, pentru a putea astfel aprofunda adevărul în fundamentul său, prin intermediul cuvântului scris, revelat de Dumnezeu. Superiorii însă mi-au spus: "Piero, tu ești un speculativ!" De aceea, m-am dedicat teologiei dogmatice, păstrând o strânsă legătură cu Sfânta Scriptură, pe de o parte, și cu filozofia, pe de altă parte. Teologia trinitară a fost mereu prima iubire. Prima iubire nu se uită niciodată. În acest adevăr central al credinței creștine, eu am văzut mereu frumusețea lui Dumnezeu care iluminează toată realitatea creată și care este cheia pentru a înțelege misterul ființei. Pentru mine, Treimea a fost lumina care a ghidat căutarea mea teologică... I-am studiat mai întâi pe marii teologi contemporani; i-am studiat și pe filozofii idealiști care au tratat mult despre Sfânta Treime (Scheling și Hegel); i-am studiat, de asemenea, pe Augustin, Toma de Aquino, Bonaventura, Duns Scotus, Rosmini... Augustin, îndeosebi, este cel care în teologia trinitară ne-a lăsat o moștenire carismatică. A făcut un serviciu enorm Bisericii pentru înțelegerea credinței și ne-a dat perspective care sunt și astăzi semnificative.
- Pentru formarea unui număr tot mai mare de teologi, care provin din Dieceza de Iași, există deja o colaborare între Universitatea din Lateran și Institutul Teologic din Iași. În ce constă această colaborare și care ar fi proiectele vizate?
Colaborarea dintre cele două instituții constă într-un raport organic la nivel academic, astfel încât titlurile care sunt acordate la Iași au valoare academică, fiind recunoscute de Universitatea din Lateran. Este un raport care, înainte de toate, are un caracter de recunoaștere juridică. În ultimii ani, a crescut mult această colaborare. Anul trecut, la Lateran, am organizat un curs pentru profesorii de teologie care sunt afiliați universității noastre, fiind prezenți și profesori de la Institutul din Iași. A fost un moment foarte interesant, fiind abordate științele istorice și exegeza. Prezența mea aici este o dovadă a continuității acestei colaborări și știu de la părintele rector că este vie dorința de a continua acest raport. Proiectele noastre sunt acelea de a ne cunoaște din ce în ce mai mult și de a favoriza momentele de schimb, în care preoți din Dieceza de Iași pot beneficia de serviciile Universității din Lateran pentru a se licenția și pentru a obține doctoratul. În viitor, ar putea începe și un schimb la nivel de profesori: profesori de aici să meargă la Roma pentru a preda un curs sau a face un seminar, și invers...
- Cu siguranță, misiunea preotului de mâine, deși rămâne în esență aceeași, va fi puternic influențată de contextul socio-cultural în care preotul își va desfășura activitatea. Ce ar trebui să-l caracterizeze, mai mult ca oricând, pe preotul de mâine?
Cred că, din ce în ce mai mult, atât situațiile sociale și culturale, cât și misiunea Bisericii în contextul contemporan vor cere o figură și un minister al preotului ca om al sintezei și al comuniunii. Preotul este cel care se pune în slujba comunității creștine, pentru ca ea să fie un loc în care sunt prezente și intră în contact diferite experiențe și sensibilități, deoarece comunitatea creștină este din ce în ce mai mult o comunitate eterogenă, cu diferite forme de prezență și exigențe. Preotul trebuie să fie maestrul și artistul comuniunii, cel care știe să conducă la Cristos și să pună în armonie multiplicitatea. În același timp, preotul trebuie să fie un om ce deschide frontierele noii evanghelizări ce se realizează într-un context de globalizare, deschis pe toate fronturile: al celor ce au abandonat credința, al celor care o caută, al celor care aderă la alte credințe...
- În Dieceza de Iași, nu demult, s-a încheiat Sinodul diecezan. Noi ne-am întrebat și continuăm să ne întrebăm cum putem intra într-un dialog fructuos cu oamenii de astăzi, în contextul în care asistăm la o creștere a indiferentismului religios, a secularizării, iar lumea este tot mai insensibilă la tot ceea ce privește sacrul? În ce mod ar mai putea fi propusă unitatea sfintei Treimi ca model al unității dintre oameni?
Oamenii de astăzi, ca și cei de ieri, caută, pe de o parte, modele de viață în care să-și realizeze propria identitate și libertate, iar pe de altă parte, caută relații bogate, fascinante cu ceilalți, care sunt aproape sau departe. Suntem într-o societate pluralistă, mondializată, și deci provocarea este de a pune împreună libertatea și unitatea, multiplicitatea și armonia. Biserica, purtătoare a prezenței și moștenirii lui Cristos, este unica "agenție" care deține secretul pentru a pune împreună libertatea și comuniunea, multiplicitatea și armonia. Biserica devine subiect care evanghelizează atunci când reușește să uimească prin calitatea vieții. Bărbații și femeile timpului nostru, mai ales tinerii, care sunt în căutarea acestei calități a vieții, trebuie să descopere cu uimire în creștini și în comunitățile creștine o calitate a vieții, care dă mărturie despre izvorul acestei vieți care este Cristos, astfel încât creștinii să poată spune: "Veniți și vedeți!" Aceasta este provocarea fundamentală a Bisericii adresată omului de astăzi: o Biserică ce face prezentă frumusețea lui Isus.
Au consemnat Ovidiu Giurgi și Petru Tamaș