Victoria sublimă a iubirii

"Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul-născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" (In 3,16).

Taina Sfintei Treimi, ca şi aceea a întrupării Fiului lui Dumnezeu, sunt întemeiate pe iubirea dumnezeiască. Cine iubeşte, împlineşte voinţa celui care îl iubeşte. Pe tot parcursul vieţii sale pământeşti, Isus, trimisul Tatălui, realizează misiunea care i-a fost încredinţată: a-l face cunoscut pe acela care este iubirea. Tot ceea ce săvârşeşte în favoarea celor năpăstuiţi este expresia iubirii care îl caracterizează. Evanghelistul Ioan, relatând episodul învierii lui Lazăr, menţionând participarea lui Isus la întristarea profundă a celor din anturajul celui decedat, subliniază: "Isus a lăcrimat", ceea ce i-a făcut pe iudei să spună: "Iată, cât de mult îl iubea!" (In 11,35-36).

Ştiind că activitatea sa publică va fi de scurtă durată, că va avea de îndurat obtuzitatea şi răutatea cărturarilor şi a fariseilor care vor cere condamnarea sa la moarte, Isus îi previne pe ucenici despre sfârşitul său tragic, pe care îl acceptă cu smerenie şi ascultare, spunându-i Tatălui său: "Îndepărtează de la mine potirul acesta, însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu" (Mc 14,36). Iar voia Tatălui a fost ca sângele "Mielului nevinovat" să spele omenirea de păcate, pentru că nimeni nu are o iubire mai mare ca acela care îşi dă "viaţa ca răscumpărare pentru cei mulţi" (Mc 10,45).

După ce a împlinit opera împăcării neamului omenesc cu creatorul său, Isus spune pe cruce: "Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu" (Lc 23,46), ştiind că iubirea divină îi va readuce la viaţă trupul ucis, cum, de altfel, a şi spus-o mai înainte, de mai multe ori, ucenicilor săi: "A treia zi va învia" (Mc 9,31). Cu adevărat, de aproape două mii de ani, în întreaga lume răsună cel mai puternic, convingător, încurajator şi statornic ecou: Cristos a înviat! Şi cum iubirea nemărginită, triumfătoare, a voit să fie mereu vie în sufletele creştinilor, ea a devenit euharistică. Reactualizată zilnic pe sfintele altare prin cuvintele "Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea ta o mărturisim", ea constituie totodată imnul continuu de preamărire a Sfintei Treimi: "Prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos, ţie, Dumnezeule, Tată atotputernic, în unire cu Duhul Sfânt, toată cinstea şi mărirea în toţi vecii vecilor. Amin".